Promisiuni pentru mine

1. Sa numai stau in casa, sa ies afara, sa ma plimb, sa ratacesc pe strazi necunoscute, departe de casa.
2. Sa nu am mai mult de 5 LEI in buzunar.
3. Sa nu te mai supar, prin jigniri, prin ignoranta, prin orice te supara.( fata de tine )
4. Sa nu mai arunc gunoaie pe jos. ( fata de mediul inconjurator )
5. Sa fiu Fiul Ploii.
6. Sa citesc mai mult.
7. Sa ma port mai frumos cu cei din jurul meu.
8. Sa sar in lacul din IOR, de sub pod, pentru a intalni sirenele.
9. Sa ma indrept.
10. Sa-mi formez in adevar mana stanga, doar mana stanga, nimic mai mult.
11. Sa nu uit.
12. Sa-mi intaresc degetele mici de la maini.

Un om al strazii

Ma plimbam pe strada, strada de la Iancului, aia unde e si statia lu 335 si 330. Mergeam, priveam blocurile si drumul de sub picioare. Ma gandeam, cugetam.
Am ridicat pentru o perioada scurta de timp, capul, sa ma uit la oameni. Aceeasi oameni. Aceleasi fete necunoscute. Un lucru era special, o alta fata, un alt om. Statea pe banca. Avea parul alb, din cauza batranetii, ochii inchisi la culoare. Statea aplecat, concentranduse asupra unui lucru. M-am dus si m-am asezat cu grija pe banca din fata lui. Nu m-a observat, se concentra asupra aceluiasi lucru. In mainile groase, uscate avea o haina, in mana dreapta un ac, iar in stanga ata. Incerca sa isi coase o haina, probabil gasita. Afara era frig, dar el nu tremura, statea si cusea. Nu ii pasa de ceilalti, de parerile lor, de jignirile pe care i le spuneau plini de scarba. Era doar el, acul, ata si haina.
Se oprise. Nu a mai bagat acul in haina. Am plecat.


" Nu statea pe jos sa cerseasca, nu canta prin metrou, statea pe o banca. Era o ocupatie ca a oricarui om. Era diferit doar din cauza hainelor pe care le purta, a trupului neingrijit. "

Drum catre Dumnezeu 3

Stateam si priveam cu ochii mari de uimire statuia de piatra care acum era doar o balta cu apa limpede. Deodata in apa se putea vedea o fata, alba si batrana, cu ochii mici negrii, cu un zambet larg si cu nasul ascutit. De asemenea mai era si o mana, probabil a ei, care ma chema aproape. Am facut cativa pasi spre ea, fara s-o ating. Am aplecat capul sa inteleg ce spunea:
- Multumesc.
- ... Sti cum as putea sa ma intorc?
- Da.
- ... Ai putea sa-mi spui?
- Da.
- ...
- Nu ai cale de intoarcere, singurul mod in care ai putea scapa este sa mergi tot inainte.
- ...
- Daca vrei sa ajungi pana la capat vei avea nevoie de ajutor. Pune apa asta intr-o sticla si du-o la casa de mai incolo. Va sti ce trebuie facut...
- Cine?
A disparut, numai era. Am luat o sticla, care am gasit-o pe marginea drumului. Dar cum sa pun apa de pe jos in ea? Ating apa si ea a disparut. Ma uit in jur si o vad in sticla. Am pus dopul si am plecat mai departe.

Teorema celor... mintii mele - varianta nematematica

Deci, dupa cum spuneam:
Daca gandesti prea pozitiv, o sa se intample invers, negativ.
Daca gandesti negativ, SIGUR o sa se intample asa cum credeai, negativ.
Dar daca nu gandesti nici pozitiv nici negativ sunt cele mai multe sanse de a se intampla ceea ce nu sti ca se va intampla, pentru ca nu te-ai gandit.

Teorema celor... mintii mele

Radical din pozitiv, egal cu 70% sanse de negativ.
Radical din negativ patrat, egal cu 100 de sanse negativ.
Radical din latura unui nimic, egal cu mintea mea.

Visul unui *****

- Asta noapte am visat ca pur si simplu la 18 ani am urcat intr-un avion. Eram cu cineva da nu stiu cu cine si am ajuns la mama dracu.
- Foarte misto.
- Da...
- Eu as vrea sa pot sta cat vreau, sa fac ce vreau, de parca as fi adult, cu casa mea. Ar fi tare.
- Poi... cam asta era ideea, adica aveam o gramada de bani si nu stiu cum, da stiam cai stransesem in mai multi ani. Pe bune de nu ma bate gandu' sa incep sa strang bani.
- Hai ca ma duc sa depun si eu un vis. Noapte buna!
- La ora asta?
- Pei... da, de ce?
- E 10...
- Fara 2 min.
- Nici daca ma chinui nu reusesc sa adorm.
- Ma rog... n-ai tu talentu asta, de a sta la parter.

[...]

- Vreau sa ma duc la mine sa ma arunc cu capu' pe geam . Iau o gura de pamant si fumez iarba, fara foaie si fara foc.
- E bine.
- Ce?
- Ca fara foc.
- Oricum e iarba fara conservanti...



NU fumez! Deci, noapte buna!

Lacrima din trecut

Deci este o fata, o fata care plange. O singura lacrima o da de gol, dar e din trecut, nu e aproape de ochi cea ce inseamna ca a plans cu putin timp inainte, ramandui lacrima inca pe fata.
- De ce plangea?
- Ce simtea, ce avea in suflet?
- Pentru cine?
- Se gandea la ceva, cineva?
Poate ii parea rau de trecut, poate a gresit cu ceva, poate asa se descarca, plangand...
Probabil sufletul ei regreta. Regreta ce a spus, ce a facut sau poate ce a ascultat, ce nu trebuia sa auda tocmai ea. Unele lucruri nu trebuie sa le stii.
Oare era un baiat sau doar o prietena cu care s-a certat?
Sigur se gandea la ceva.
Daca era baiat, probabil ca era, probabil el a parasit-o... Ce cuvant, 'parasit-o' . E un cuvant ce ar trebui sa insemne despartirea dintre doi oameni. Chiar e, chiar se intampla; dar de ce acceptam? De ce stam si ne plangem de mila? De ce nu mergem mai departe?
Ar trebui sa uitam si sa ne bucuram ca au fost macar cateva clipe, oricat de putin ar fi, oricat de mult, nu trebuie sa fie ceva trist. Oricum daca nu te parasea el atunci o faceai tu, nu acum, dar mai tarziu dupa ce crezi ca a trecut destul, dupa ce crezi ca ai gasit pe altcineva, dupa ce te-ai plictisit.

Din floare-n floare...

Drum catre Dumnezeu 2

Pe timpul acelei zile m-am gandit cum sa fac sa explorez straduta. Aparea seara, iar dimineata nu mai era. Fiind intuneric cand ea aparea am vrut s-o uit, dar din nou aceeasi curiozitate ma impingea spre ea. Am mai pierdut timpul pregatindu-ma. Acum ceasul arata 20.oo si eu imi aranjez si ultimele detalii. Picioarele ma conduceau. Am ajuns in fata strazii. Am facut un pas si m-am oprit. Totul se schimbase brusc, casele disparusera si celelalte strazi la fel, eram doar eu pe un drum de piatra in care imprejurimile erau campuri galbene, uscate.
Am vrut sa ma intorc, dar nu stiam cum. Singura directie in care puteam sa merg era in fata. Am mers ceva vreme, aici campurile numai erau galbene, ci rosii. Ne vrand sa mai intorc capul, sa ma uit sa vad cu atentie ce s-a intamplat, inaintez. In fata mea era ceva. Un fel de statuie de piatra care reprezenta o batrana. Ne stand sa ma mai intreb, continui sa merg pe alee.
Acum din rosu erau verzi si din nou batrana...
- Ajutor!
Mirat, ma uit in jur sa vad cine a vorbit.
- Ajuta-ma! vorbi din nou.
In jurul meu nu era nimeni, doar statuia de piatra ar fi putut vorbi. Dar cum? Ma apropii de ea. Nu intelegeam.
-Ajuta-ma!
Eram sigur ca din statuie s-a auzit. Ating piatra cu palma in cautarea unui indiciu. Era calda, chiar fierbinte. Ma dau speriat in spate. Statuia parca se evapora, din ea curgand siroaie de apa...

Drum catre Dumnezeu

M-am trezit. Eram in pat, ud. Transpirasem toata seara din cauza intamplarilor de acu' cateva zile care inca ma macinau. De fiecare data, ridica mana si eu ma trezeam in aceeasi stare ca acum. Imi doream sa inceteze si cu visele astea, dar stiam ca nu le poti avea pe toate. Insa ziua ma simteam extraordinar, simteam ca am renascut. Amintindu-mi ca seara as fi 'murit' din nou m-am gandit sa fac ceva s-o opresc. Imi tot bateam capul cu asta, pana m-a strafulgerat ideea: nu ma mai culc noaptea. Voi incerca sa vad daca are vreun efect. Ca sa nu adorm nu trebuia sa stau. Am iesit afara sa ma plimb. Am mers cateva strazi pana sa ajung la o alta, era ingusta, pustie si nu o mai vazusem inainte. Nu vroiam sa umblu prin necunoscut pe intuneric, o voi vedea pe lumina.
Continui sa merg mai departe pe strazile cunoscute, vreo cateva pisici intrau prin curtile oamenilor cautand de mancare [...] .
Ceasul arata 5:00, iar soarele incepe sa apara, pisicile se retrag si celelalte vietuitoare vin. Eram fericit ca nu m-am trezit din nou din cauza visului. Ma grabeam spre casa, dar mi-am adus aminte de strada cea noua si ma intorc spre ea. Acolo unde vazusem strada nu mai era nimic, era ca si cand nici n-ar fi existat, dar eu stiam, stiam ca era reala.

Vroiam sa ramai...

Vroiam sa ramai, sa ne leganam...

Vroiam sa ramai, sa ne povestim trecutul...

Vroiam sa ramai, sa pot vorbi cu cineva...

Vroiam sa ramai, de ce nu ai ramas?

Conversatie

- Nu conteaza, sunt istoria ta, nu o pierde.

- Poate ca imi doresc asta.

- Credema nu vrei. Oricat de frumos ar fi fost trecutul care acum te supara ca nu mai e, lasal sa mai existe undeva. Nu doar la tine in minte.

- Trecutul meu nu a fost frumos, a fost oribil. De asta vreau sal uit.

- Ai sa regreti. Si al meu a fost oribil sau doar ingrozitor si totuji, il las aja cum e, il las sa fie. Nu trebe sati fie rusine de trecut, ci de prezent. Prezentul e cel care trebe sa te rusineze, nu trecutul. Si nu vreau sa spun ca arati nush cum sau ejti nush cum acum, dar singurul lucru care ar trebui sa te rusineze este doar prezentul.Trecutul trebuie doar amintit si iertat de tine

- Asa e, ai dreptate...

Absolut, NIMIC

Mergeam pe strada si vedeam oamenii. Oameni ale caror fete erau triste, dar nu plangeau. Lacrimile se ascundeau in suflet, incercand sa incetineasca ritmul inimii, si cu timpul sa-l opreasca. Imi parea rau, nu vroiam sa vad sau sa-mi imaginez, nu trebuia. Nu trebuie sa stiu toate lucrurile negative, trebuie sa vad si optimist. Dar cum te puteai gandi in alta parte cand insasi prietenul tau iti spune ceva?
Bine... am sa gandesc si pozitiv:
Semaforul mergea, deci nimeni nu risca sa fie calcat de masina...
Taxiurile asteptau clienti, deci nimeni nu intarzia...
Lumea vorbea una cu cealalta, deci nu te considerai singur...
Lumina era, deci nu aveai cum sa te pierzi... Dar noi?
Noi deja suntem pierduti cu o singura cale de intoarcere prost luminata in care te poate calca oricine si nimeni nu vorbeste cu tine. Esti singur, asa te-ai nascut si asa vei muri...asa vei fi toata viata. Viata al carui sfarsit nu-l vei cunoaste. O vei trai, dar n-o vei sti. Tot timpul o intrebare va exista mereu. Acum e : "de ce?". Mai incolo... tot "de ce?". Consider ca e mai bine sa nu te mai intrebi nimic, NIMIC:
Nu te vei intreba de ce inca mai existi...
Nu te vei intreba de ce...
Ai sa mori de curiozitate, ai sa vrei sa afli din ce in ce mai mult si... nimic. Pleci dezamagit cu mana goala si cu mintea cautand. Cautand o alta speranta...

Batand cu degetele in banca, fluierand

Nu stiam sa fluier, dar in acea minunata ora de fizica, cu insasi directoarea scolii credeam ca pot. Bateam cu degetele in banca pe un ritm stiut numai de mine, iar mintea imi cerea sa fluier. Nu mi-am ascultat mintea, desi in mod normal o fac. Nu puteam, eram in clasa, ce naiba


Am ignorat-o

Am sa va prezint tacerea...

Dansul fulgilor de hartie

Stateam si ma uitam pe geam. In ochi se oglindeau miile de fulgi, cazand pe pamant, formand un covor. Am iesit afara si am intins mana, in palma aveam cateva bucatele de hartie. Hartie alba, stralucitoare. Ma uit la cer, chiar era hartie, ningea cu hartie. Nu puteam sa intelg, nici nu trebuia, doar priveam. Fulgii parca dansau, se invarteau ca la hora, se zbenguiau ca la club si valsau ca la nunta. Era prima oara cand vedeam fericirea lor.

Cuvinte uitate

Am fost acolo
Cand tu imi zambeai
Si imi spuneai " te iubesc "
Ma faceai fericit
Dar acum tu numai esti
Aici langa mine
Sa imi alini durerea.
Ai plecat
Si nu mi-ai spus nimic
Am ramas singur
Uitat de timp
Lasat sa putrezesc
In cenusa.
Inca te am in gand
Nu te voi uita
Cum imi zambeai
Si cum stateam
Impreuna.

Dorinta

Un sunet
Doar un sunet astept de la tine
Mi-l datorezi de mult
De cand te-am cunoscut...
Am venit la tine
Si nu trebuia
Ti-am aflat numele
Oare acela era?
Am asteptat ce-am asteptat
Sunetul nu l-am recuperat
Tu ai plecat.

Plangeam cu lacrimi de foc
Credeam ca vei veni
Astept eternitatea,
ce va sosi
Tu ai sa uiti
De mine si de tot
Ai sa uiti
Ca eu astept,
Sa te intorci.

Tu

Soarele era sus, afara era cald, iar eu stateam in camaruta mea plina de praful amintirilor trecute. Astazi nu vroiam sa ies afara, nu vroiam sa merg la scoala, nu vroiam sa ma bata cineva la cap, nu vroiam. Vroiam sa fiu numai eu, singur vroiam sa descopar, sa ma lamuresc, sa aflu tainele vietii. Viata care iti da peste nas cand esti aproape de adevar, te face sa cazi, sa cazi jos de tot, iar tu ingenunchiezi in fata e, nu te opui, nu vrei sau poate e mai bine asa. Sa stai si sa sluzesti ceva ce nu sti ca exista, ceva care nimeni n-a descoperit, nimeni nu a aflat intradevar ce e, de ce sau cum. Traim, dar nu ne intrebam de ce sau pentru ce. Mergem pe acelasi drum secat de apa de catre trecut. Trecut la care nu ai stat sa-ti amintesti ceva, cava ce toti credeau ca e frumos, dar pentru tine e nimic, acelasi nimic de demult, iar demultul care abia ti-l amintesti a fost acolo, cu tine. Tu iai dat cu piciorul si ai plecat, ai plecat pe poteca gresita, aceea care te va duce in locul pe care doar crezi ca vrei. Acum iti aduci aminte si de celalalt drum, drum care atunci nici nu-l vedeai si acum cu parere de rau incerci sa te intorci, sa schimbi ce ai gresit, dar in spatele tau au disparut urmele lasate de tine. Acum, din nou, urmezi visul care crezi ca nu-ti apartine, dar e acolo undeva, ratacit printre munti, innecat in mare sau doar abandonat de tine. De tine, cel cu vise mari, indraznete, dar nu reale. Ai vrut sa ai, sa ai ceva special, dar tu ai dat ceva? Doar vroiai, vroiai un simplu " buna", un si mai simplu zambet, dar din nou iti zic ca nu ai dat nimic. Nimeni nu-ti da daca tu nu dai. Tu trebuie sa dai ceva ca apoi sa primesti altceva, altceva decat iti doresti. Stiu, lumea nu e corecta, viata doar ia, dar tu, tu esti corect cu tine, cu ceilalti sau cu viata? Viata se crede atotputernica, tu la fel, plus cu plus nu merge, trebuie sa lasi, sa lasi de la tine si apoi sa astepti, astepti... Ai asteptat destul, te-ai plictisit si te-ai amagit ca poate maine. Atrecut si maine, maine care-l intelegi ca ziua urmatoare, dar nu te-ai gandit ca poate viata nu vrea si n-o sa-ti dea. Tu mergi pe drumul tau, nu intoarce capul, nu privi inapoi, nu te opri, doar mergi...

Peisaj de ... scoala

Stau in banca, in spate si incerc sa scriu de la tabla, dar era atat de departe...Neonul aprins ma batea in cap, iar vocea ciudata a profesoarei ma zgaria pe urechi nelasanduma sa dorm. Mirosul 'imbietor' pe care il emana colegul din fata ma furnica in nas, iar gratiile usii si a ferestrelor iti dadea aerul unei inchisori

Imi respir existenta

Ai citit vreodata " Miorita "? Ai putea tu sa ai acelasi comportament ca ciobanasu moldovean?
Dupa parerea mea nici nu ma-s mai chinui sa explic cuiva sa-i explice mamei sau celorlalte rude ce s-a intamplat cu mine. Imi place viata, dar e un rahat. Unul mare care se face si mai mare cu fiecare zi. Zi de zi lumea strica tot ce altii au cladit. Au cladit ca noi sa traim in ceva, iar altii care se considera mai importanti incearca sa ne manipuleze si sa ne puna limite la ceva ce este infinit. Infinit ca marea, ca viata, ca praful din Bucuresti sau ca jignirile dintre oameni.
Noi nu putem trai in pace si liniste?

Intalnirea cu diavolul

Au trecut cam 2 zile de cand merg prin nisip si nu am gasit nimic, nimic in afara de cateva foi ingalbenite de vreme pe care nu scria nimic, nimic in afara de cateva pete mici de cerneala neagra. De mai multe ori am vrut sa ma intorc, dar de fiecare data era ceva care ma oprea: hartii, un papagal si un palmier.
Prima data am vrut sa ma odihnesc putin, dar un papagal nu ma lasa, ciupinduma de fiecare data cand inchideam ochii. A doua oara am vrut sa ma intorc la casuta si sa stau linistit acolo, dar in spate ma tot impingea un pom. Iar a treia oara credeam ca m-am ratacit, dar cate o foaie mi-a spus ca e bine pe unde o luam.
Am mai mers vreo 2 zile pana sa dau de ceva. Gasisem o oaza in care am stat un pic, m-am spalat si am plecat din nou. Dupa alte 2 zile am gasit o alta foaie. Aceasta era alba cu multe cuvinte pe ea, intr-o limba ciudata pe care nu o stiam, iar jos in coltul stang era semnata cu 3 litere: Tom. Am intors-o pe toate fetele pentru a intelege ceva, dar fara nici un rezultat. Tot 2 zile au fost pana sa gasesc si altceva. De aceasta data fiind ceva surprinzator, ceva ce nu credeam sa se intample asa curand: lipsa nisipului si aparitia lenta a pietrei.
Eram in acelasi oras in care traiam eu inaint, dar era de parca trecuse o tornada cu putin timp inainte. Toate casele erau ravasite, ferestrele erau sparte, gardurile smulse din pamant si aruncate in alta parte, iar acoperisurile aveau gauri in ele. Era un peisaj pe care nu-l doreai. Era un oras mort. Si cu lacrimile in ochi m-am grabit spre casa in care am locuit. Am trecut pe langa aceeasi strada de unde incepuse totul. Felinarele care s-au stins erau prabusite la pamant. Totul era o ruina.
Acasa, usa era trantita la podea, iar ferestrele erau sparte, peretii erau gauriti si acoperisul nu exista. Pe podeaua aproape intactam erau hartiile care le-am scris eu cu o zi dupa. Am adunat cu tot ce era pe jos si ma uit apoi la una care cred ca nu imi apartine. Era un scris foarte urat: pivnita. Vrand sa se opreasca toate aceste intamplari ma duc la scarile pivnitei. Aproape alergam in jos pe ele, dar cand trebuia sa deschid usa m-am oprit.
Usa era la perete, parca ma astepta sa intru. Totul era intact, biblioteca, cuierul si patul improvizat. Neavand alt loc unde sa ma mai duc cobor spre camera mica de jos. Pe podea era o hartie pe care scria: patul.
Am stat un pic si m-am gandit:
- Ce era cu patul?
- Da-l la o parte...
L-am impins pe jumatate si observ un fel de usa micuta care avea un maner si o incuietoare. O alta hartie: fotografia. Am luat fotografia si parca stiind ce sa fac o intorc, iau cheita, care tinea locul suportului si deschid trapa de sub pat. O alta scara isi facea aparitia. O cobor grijuliu pana ating solul, un tunel din piatra cu multe rafturi doar pe un perete. In rafturi erau caiete si hartii. Crezand ca foaia cu scris ciudat pe care am gasit-o apartinea locului, o pun incet pe un caiet. Mergeam spre capatul tunelului cu un curaj care nu credean sa il am intr-o asemenea imprejurare. In fata mea era un bec ce imprastia o lumina slaba, indeajuns sa vad ca acolo, pe un scaun, era asezat cu spatele spre mine o silueta, citind o carte. De indata ce ajung aproape de el, lasa cartea din mana si se ridica:
- Cine esti? intreb eu.
- Tom.
- Si cum de am ajuns aici?
- Din vina ta, a curiozitatii tale.
- Ce vrei de la mine?
De data asta nu a mai raspuns lasand linistea sa raspunda. Se intorcea incet, iar eu simteam arsuri in palma taiata. Imediat ce s-a intors cu tot corpul am vazut un chip. Un ochi verde, iar eu, uitanduma la el simteam ca ma dezintegrez, ca ma spulber. Dupa putin timp, a intins mana si n-am mai existat.

Vandalism si gunoi

Vezi pe strada numai gunoaie aruncate in nesimtire pe jos. Bei... da de ce ma exista cosuri de gunoi ? Arata bine daca sunt acolo puse pe stalp goale fara sa le foloseasca decat un om la zi? Te face sa te simti mai bine, sa arati mai bine in fata prietenilor daca arunci pe jos cand cutia albastra e un pas mai incolo? Planeta e oricum jegoasa asa ca incearca sa faci efortul suprem de a te duce .... pana acolo sa-ti arunci ... ce ai de aruncat

Amintire of the past

Imi aduc aminte de prima zi
In care tu erai la mine in gand

"Simteam parfumul dulceag ce ma imbata si buzele..."

Acuma stau si plang
Plang la mine in gand
Si te visez cum noaptea pleci...
Visez ca zbor, ca ajung la tine pe aceeasi stea.

Vreau sa ma plimb pe acelasi drum cu al tau,
Sa fim din nou iar amandoi,
Sa fim doar noi...

14 februarie?

Se zice ca e ziua indragostitilor asa ca la multi tuturor celor care au iubit/a si mult noroc celor fara.

Ghicitoare

Animal mare si paros, cu bratele lungi ca de maimuta. Mai poarta si ochelari...
Animal cu fata bleaga batut de soare in cap...
Animal inalt si slab, probabil strivit de masini, sau de parinti...
Animal roscat care isi scoate sentimentele la iveala destul de vizibil...
Ciobanul.

one song...

Blocat in basm

Cum sa ai mintea atat de incurcata incat sa ramai acolo pierdut pe la vreun colt de vis cu un maimutoi legat de picior. Mai exista si persoane care cand dorm incep sa viseze lumi fantastice si balauri cu zeci de capete, iar ei sunt eroii legendari care au reusit... au reusit, dar nu au incercat. Incercand si eu sa am momente din astea ma trezesc cu o carte in cap. Iau cartea si citesc odata titlul, il mai citesc odata... unde e titlul? Nu are nici autor. Il deschid si spre marea mea prostie imi dau seama ca e de fapt un caiet. Il rasfoiesc putin si dau si de o foaie, era alba ca si celelalte. Nu stiu de ce, dar am luat un creion si am mazgalit caietul. Cu timpul liniile de creion s-au transformat intr-un castel de hartie. Am rupt o foaie si ea s-a indoit si s-a modelat dupa trupul unui cal. Nervos, izbesc caietul indraznet de perete si il arunc la cos. Pentru a ma enerva si mai tare, din alte hartii isi face aparitia un cap, apoi iese trupul si in final picioarele. Era un mic omulet de hartie care incerca sa ajunga pe masa. Fiind mai repede decat el, il imping si iau foarfeca din sertar. Incercand sa sperii piticu', care era lipit de perete, apar noi oameni. Unul dintre ei incerca sa ma doboare, dar el era doar un mic pitic de hartie. La celalalt picior simteam un fel de muscatura din partea unui caine, care semana mai mult cu leu. Il dau jos dintr-o singura miscare. Pe piciorul eliberat se afla o urma de dinti subtiri.

Plictisit de tot tribu' asta de hartie iau un chibrit, il aprind si le dau foc. I-am ars, dar in curand asa voi fi si eu daca nu fac nimic pentru a stinge focul. Iau cu graba un cearsaf si o perna, le pun pe jos si ma asez. Credeam ca daca voi sta in mijloc focul ma va ocoli. Aveam dreptate, peretii albi au ars, iar eu eram intact. Dincolo de pereti se obsera lumea, lume care se uita la mine cu niste ochi foarte curiosi si cu fetele monotone. De jur imprejur erau ramasite din caiet...

hope to awake

Stea sau nu?

Eram pe banca din statia de la 104, de la Iancului, si incercam sa demontrez ca acolo era o stea....
Oare era...?

Mihaela Varza ( portret moral )

Aceeasi ora de spaniola, aceeasi profesoara. De aceasta data am sa incerc sa va prezint mintea ei.
O camera care la prima vedere pare goala, dar undeva pe un raft mai inalt se afla lucrul numit de altii Imaginatie Nebuna. Spre ex: daca vorbesti despre un protejat de al ei o sa inteleaga altfel dacat cum ar trebui si o sa inceapa sa iti faca observatie. Inghesuit pe acelasi raft mai sunt si talentele actoricesti, fiind profesoara care poate vorbi cu fantomele.
La inceput o sa ti se para draguta, nu ca infatisare, dar nu te lua dupa aparente, daca incepi s-o cunosti o sa te intrebi un lucru:
De ce nu e la 9?

aaa da, sa nu uit... Iam spus te iubesc celei mai urate persoane de la noi din clasa ( sau doar cea mai urate de mine )

IERI

Astazi am avut o zi atat de ciudata... Am baut o sticla si jumatete de corido si ma doare capu.

Dupa scoala am luat bautura si am bauto un pic cam repede am mai luat si din portile celelalte si dupa vreo 10 min mam cam facut . Nu muci, dar nici mare diferenta.

Am reusit totusi sa merg drept si sa citesc ce scria pe pereti, nu am cazut deloc, dar ma inclinam cam mult. Am mai stat cam 30 min, cred... in care ma uitam la o stea aproape inexistenta( daca era) si am ajuns acasa. Ma intampinat tatal meu, iar eu iam zis buna. Dupa o conversatie fara rost am ajuns la calculator. Am avut de urcat cam 12 trepte. M-am impiedicat doar odata.
Am ajuns in camera si stateam in fata calculatorului in picioare, drept si cu capul sprijininduma de perete. Nu stiu de ce nu ma asezam pe scaun...

M-am asezat intrun final si am deschis asta. Si uite asa am ajuns aici

Scriind pe o bucatica de lemn

Stateam cu picioarele incrucisate pe jos si incercam sa imi aduc aminte. In mana aveam o bucata mica de lemn rupta dintr- o scara. Incercam sa scriu pe ea ceva, fara nici o unealta de scris, care sa imi aduca aminte de copilarie. Acea copilarie pe care o uram, dar in acelasi timp imi era draga si atat de dornic sa o retraiesc. Eram atat de mic, iar acum...
Imi aduc aminte de prima carte citita, dar neinteleasa. Cu timpul mi-am schimbat parerea despre viata, familie, prieteni si regret. Am fost atat de orb...
Pana acum nu am reusit decat sa las scara fara o treapta. Credeam ca o sa se supere cineva, dar eu sunt singur aici si asa voi fi pana ce am sa iert. Va trebui sa iert lucrurile pe care nu le-am spus, iar lucrurile pe care le-am spus iertate de ceilalti. Acei ceilalti pe care eu am incercat sa-i supar sau chiar am reusit. Pentru ei le spun: " Iarta-ma "
In aceasta conversatie cu mine am reusit sa pun primele cuvinte pe lemn: mori ca sa te nasti.
Ma uitam la scris, era atat de mic si de inghesuit...

Din nou Viata

Stat ?

E o tara de rahat in care banii vorbesc
Lumea numai are ochi, nu mai are simturi
E doar un nisip ce trece prin sita
Iar resturile sunt aruncate, sunt considerate gunoaie
Copii invata de mici care e valul
Suntem controlati ca robotii
Nu avem voie sa avem propriul gand
Nu avem voie sa ascundem
Viata ne este controlata asa ca trezitiva...
Noi suntem vesnici, valul se poate opri
Putem sa mergem, sa visam
Soarele va rasari
Pasarile vor ciripi
Vei afla ce inseamna sa iubesti
Vei vedea, vei auzi si vei simti...
Cum lumea se schimba

Viata nene

Bah ce viata....
Viata de rahat sau viata de nimic. Prefer sa spun ca e nimic, dar nu poti trece cu vederea o zi de rahat in care vinovat esti doar tu cu inca unu

Diferenta dintre femeie si animal

Se spune despre barbat ca e porc, dar atunci femeile ce sunt?
Cateva variante de raspuns...
- prostituate sau doar panarame
- gospodine
- parasute
- tute
- tocilare
- distruse
- oameni
Nu exista animal care sa le reprezinte pe ele. Asa o fi?

Strada

Ce este strada?
pei... :
Strada e chestie pe care mergi cand esti afara sau...
Strada e caminul oamenilor care nu au ...
Strada e locul unde sau petrecut minunile tale...
Strada e un loc sacru...
e acolo unde lumea merge cu masina sau pe jos...
Este o bucata de pamant pietruita...
sau poate este mai mult...

In trecut

Pierdut In Lume

Mihaela Varza

Eram la ora de spaniola cand m-a apucat dormitu'. Stand asa si privind in gol imi vine in minte chipul profesoarei.
O femeie invarsta, foarte slaba, cu parul negru pana la umeri, niste ochi caprui inchisi, cu buza de jos mai mare decat cealalta. Pe fata avea o expresie de inteligenta suprema.Atunci ma trezesc brusc si ma uit la ea. Un singur lucru nu era cum mi-am imaginat: fata ei nu avea deloc o expresie desteapta, iar corpul ei era atat de slab incat daca s-ar intoarce pe laterala, ai zice ca a disparut.
S-a terminat ora, iar profesoara s-a ridicat sa plece. Cand s-a intors pe laterala indreptanduse spre usa am aflat ca am dreptate.

Prima zi ca fantoma

Acum ar trebui sa fiu considerat o fantoma. Sa va explic:
Colegii pe care ii indragesc eu cel mai mult de la 8C au inceput sa-si manifeste instinctele din trecut, sa batjocoreasca oamenii si asa mai departe. Astazi pe la ora 18 unu dintre ei a aruncat cu o bucatica de corn ( atat de zgarciti erau ) in mine, iar eu, mare Praslea ce sunt, ma duc la el, adica la etajul 2. Una dintre minunatele mele colege ajunge in clasa si spune ca Pascu se bate si ca isi ia omor sau numai stiu cum era. Spre marea mea uimire, aproape toata clasa vine sa ma ajute. Ajung mai intai baietii, ca-s mai fortosi, la etaj. Toata lumea striga " Ce faci mah, teai batut ? " si alte chestii de genul asta. Eu stand inmarmurit cu fata spre cei de la 8D imi vine in minte un gand din trecut : " Bah, am sculat H- ul ". Nevenindu-mi sa cred imi iau ramas bun de la cei cu care vorbem si ma intorc in clasa la ora de desen...

Pentru ca ne tragem din maimute

Univers

Voi visa ca sunt Dumnezeu
Imi voi face pat din pamant
Ma voi inveli cu cerul
Norii ii voi folosi ca perna
Soarele si luna vor fi doar niste jucarii
Iar stelele imi vor aduce aminte
Ca traiesc.

Prostie in exces

Ce inseamna sa fi prost?

Sa fi prost si sa nu iti dai seama ca esti prost.
Sa razi de ti se strica balamalele din motive stiute numai de tine.
Sa stai pe strada sa cersesti cand acasa te asteapta o familie.
Sa nu iti dai seama cine esti.
Sa te amagesti cu vise .
Sa te imbeti.
Sa faci pe prostu cand sti ca poti mai mult.
Sa dai cu picioru' la incercari.
Sa nu iti asculti dorintele.
Sa incepi o viata noua.
Un fraier cu update.

Pentru 2 saptamani

Afara era intuneric,
Iar la mine in camera nu.
Afara ploua,
Iar aici nu.
Eu eram aici,
Dar ea nu.
Imi doream s-o pot vedea,
Dar oare dorea si ea?

Vroiam s-o vad inca odata
Si ea vroia, dar mort.
Visam ca am sa ajung acolo,
Dar dimineata ma trezeam.
Ieseam afara si fugeam spre ea
Si ea fugea, in partea opusa.

Ma uitam in ochii ei
Si vedeam ura.
Eu plangem,
Iar ea radea.
O iubeam,
Dar nu si ea.

Om pentru o zi

O furnica. Asta eram eu inainte sa ma intalnesc cu El. La El m- am plans cand am dat de greu si iata ca m-a ajutat si de aceasta data. Din furnica am devenit om. Era ciudat sa fiu ata de inalt, dar chiar eram. Aveam doar 2 picioare, 2 maini, 2 ochi, o gura si restul numai stiam ce sunt. Imi lipseau antenele si cateva picioare. De umblat tot mai puteam sa umblu, dar mai greu. Am cazut de cateva ori si m-am ridicat ajutandu-ma de maini. In fata mea era ceva care imi bloca calea. Scria " impingeti", si asa am descoperit un nou rol al bratelor.
Era un spatiu mare cu multe gauri si aceleasi lucruri care iti blocau calea. Pe acestea numai scria nimic, dar aveau in plus un fel de creanga, indoita si rece. Pun mana pe ea si creanga se duce in jos, iar usa se deschide. Nu era la fel, era mai mic si nu avea decat o singura gaura. Suparat pe cea ce vad ma intorc si merg mai departe. Ma opresc intr-o sala uriasa, cu gauri foarte mari, alba cu un fel de trunchiuri de copaci, tot albi. In fata mea se afla o vale foarte abrupta. O iau cu grija in jos si ajung in aceeasi sala, dar la nivelul pamantului. " parter " scria pe un perete.
Undeva in spatele meu era un caine alb cu blana, mai multa in jurul gatului si cu niste dimensiuni mai mari. O iau la fuga speriat si ies afara. Afara era mai ciudata decat inauntru.
Un fel de cutii de chibrituri, cu alte forme, mergeau singure pe poteci aranjate cu piatra. Apropiindu-ma sa le vad mai de aproape, una din ele, mai mare si cu niste lumini orbitoare in ea, scoate un sunet strident si vine repede spre mine [...]
Si uite asa, ca si stramosii mei, imi termin viata calcat in picioare din vina curiozitatii.

5x nu si nu

Cuvantul 'nu' este plin de sensuri:

1. Nu trebuie sa spui tot timpul 'nu'
2. Daca spui 'nu' dai dovada de:
- tarie de caracter
- lasitate
3. Daca spui 'nu' chiar nu vrei
4. Daca nu spui 'nu' exista si:
- da
- nu stiu
- poate
- sigur
- probabil
- _________ etc.
5. Daca spui 'nu' inseamna ca asculti
6. Daca continui sa spui 'nu' trebuie sa incerci sa spui ceva nou.

De ce?

de ce sa iubim?
de ce sa traim?
de ce existam?
de ce bem apa?
de ce mancam?
de ce vrem sa iubim pe cineva?
de ce facem copii?
de ce stam in case?
de ce in romania?
de ce exista oameni pe trotuar?
de ce murim?
de ce ne imbolnavim?
de ce exista femei?
de ce exista barbati?
de ce avem prieteni?
de ce dusmani?
de ce ne omoram intre noi?
de ce vorbim?
de ce ne privim?
de ce avem nume?
de ce toata lumea iti sare in cap cand gresesti?
de ce avem famili?
de ce avem copii?
de ce traim in pace?
de ce traim in razboi?
de ce ne-a facut Dumnezeu?
de ce exista religie?
de ce construim biserici?
de ce exista nu numai o singura religie?
de ce ne inchinam?
de ce exista Biblie?
de ce exista carti?
de ce exista scriitori?
de ce exista poezie si poeti?
de ce avem cu ce sa scriem?
de ce exista creion?
de ce stilou?
de ce scriem?
de ce le publicam?
de ce va spun asta?
de ce nu ne intrebam?
de ce nu gasim raspunsuri pt toate?
de ce?

De ce?

Candva si de fiecare data

" cand vei plange, eu am sa rad pentru tine.
cand nu vei putea dormi, am sa-ti povestesc istoria omenirii.
cand nimeni nu va crede in tine, eu am sa te tin de mana.
cand iti vor spune ca esti urata, eu am sa-i orbesc cu frumusetea ta.
am sa ma fac curaj pentru tine, voi fi lacrima ta, stralucirea, puterea si slabiciunea ta,
candva...si de fiecare data. "

The Frames

Formatia asta canta in filmul " odata ca niciodata ". ( Un musical al zilelor noastre.Poate. Actiunea se petrece pe strazile Dublinului. Filmul spune povestea unui cantaret ambulant si a unei emigrante din Cehia care descopera ca impartasesc dragostea pentru muzica. )
Sper sa il vedeti si voi.

In intuneric stai si te amagesti singur cu vise ce nu s-au intamplat. Mergi mai departe orbeste cautand o sursa de lumina, dar ea nu apare. Te gandesti de ce m-ai traiesti si incerci sa te omori, dar nici asta nu poti. E ca si cand nu ai exista, dar existi.

Stand up

Stand-up cafe 3 . Azi la ora 21. 40 pe HBO.
Este un serial de comedie foarte misto. Incercati sa va uitati.

badea

mirecea badea este geniul din spatele mastii...
geniul cacatului si atotcunascatorul lui si chiar el

Intalnire cu diavolul ( VI )

Nu stiam cat timp am stat acolo, dar stiam ca nu sunt singur. Auzisem voci care vorbeau intre ele. Am urmat vocile si am ajuns intr-un loc care parea ca este un lac. Din acel lac se auzeau vocile, asa ca am pasit in el. Dintr-o data simt aceeasi caldura in corp si simt cum din nou sunt atras in ceva. Usor, usor raman fara aer si ma zbat sa ies la suprafata, dar ma duceam mai in adanc. Cand am ramas fara aer m-am trezit intr- o noua incapere.
Aceasta era luminata si puteam vedea nisipul care ma inconjura. In fata erau niste palmieri. Ma grabesc sa ajung la ei, dar pana acolo era mult de strabatut, iar eu ma simteam obosit. Inchid ochii si adorm. Dupa un somn bine meritat, deschid ochii, dar nu vad nimic. Eram blocat din nou in aceeasi incapere intunecata. De aceasta data numai auzeam vocile, dar in schimb simteam un miros placut de gogosi calde. Ma indrept in aceea directie si dupa cativa pasi vad o casuta care scotea aburi. Am batut la usa, dar nu mi-a raspuns nimeni asa ca intru in casa.
Casa semana foarte bine cu pivnita mea, doar ca avea si bucatarie, unde pe pervaz erau puse la racit niste gogosi. Mananc cateva si dupa caut scarita care ducea in camera de jos. O gasesc si cobor. Pe birou era aceeasi fotografie cu rama subtire.
Deschid sertarul si iau caietul care eu credeam ca e cenusa. Il deschid. Pe prima pagina erau aceleasi cuvinte: "Jurnalul unui baiat". Temandu-ma sa nu se spulbere intorc pagina cu grija.
Pe a doua pagina erau scrise doar cateva cuvinte alaturi de niste desene. Scria : " sa nu te intorci inapoi, ci sa mergi tot inainte ", iar desenele reprezentau un om. Ma uit mai de aproape si imi dau seama ca era chiar baiatul din fotografia de pe birou strabatand un desert. Trecand la pagina urmatoare caietul se transforma in cenusa.
Intelegand mesajul ies din casa si urmez nisipul...

Gaina care a citit "ocolul pamantului in 80 de zile"

Era seara, toti eram stransi pe sofa si asteptam pe bunicu', care era la baie, sa ne spuna o poveste. In final a venit:
- Ei, ce va uitati asa la mine?
- Pai, trebuie sa ne spui o poveste.
- Aaa, da. O sa va spun gainii care a citit " ocolul pamantului in 80 de zile ".
Era o gaina cam singuratica si slaba pe nume Chiky. toata lumea radea de ea pana cand i s-a pus pe felie si le-a spus la toti ca ea o sa mearga si o sa viziteze toate locurile din lume. Bine-nteles, toata lumea a ras cu mai multa pofta decat inainte, asa ca intr-o seara si-a pus niste pantaloni in dungi, si-a luat aparatul foto si s-a dus in lume.
Gainusa noastra s- a plimbat peste tot, a facut poze ca s-o creada cand se va intoarce la ceilalti. Pe undeva pe langa Bulgaria a avut o problema cu un paznic ce n- o lasa sa intre.
- Te rog, lasa-ma sa intru. Este ultima tara din lume pe care n- am vizitat-o . spunea Chiky.
Paznicul se uita la ea ca la o farfurie zburatoare pentru ca el nu cunostea decat bulgareasca.
A plecat Chiky de langa paznic si s- a furisat seara si a intrat, a facut poze, iar dupa ce a terminat a plecat spre Romania, caci acolo locuia.
In drum spre casa...
- Bunicul a adormit! spune unul din copii.
- Ei lasa ca ne- o spune altadata.

Intalnire cu diavolul ( V )

Este ultima zi. Ingrozit, imi aduc aminte de zilele trecute in care faceam pe detectivul. Acum numai am curajul nici sa scot capul pe usa. Stau la mine in camera si nu scot nici un sunet. Astept cu nerabdare venirea parintilor.
Suna cineva la sonerie. Ma uit incet pe geam sa vad cine e, dar nu era nimeni. Ma intorc la mine in pat si incerc sa ma culc, dar din nou suna cineva. Scotand capul pe geam descopar ceva care m-a pus pe ganduri: " afara era lumina, dar soarele nu era "
Caut sa vad cat e ceasul, dar nu gaseam nici unul. Dintr-o data, simt cum cineva sau ceva parca m-ar impinge sa ies afara. Cu cateva incercari nereusite de a ma opune ajung afara. Era cald si pasarile ciripeau. Priveam iarba verde care foarte lent de usca. Ridic capul si vad ca ninge.
- Oare ce inseamna asta? ma intreb eu asteptand un raspuns.
Dar raspunsul nu venea. Chiar credeam ca s-a sfarsit, asa ca intru linistit in casa.
- Dar de ce s-a terminat?
Mergand pe langa oglinda spre bucatarie ma opresc si ma intorc spre ea. Era sparta.
- Ce s-a intamplat?
- Uitate atent.
Oglinda era sparta pe jumatate, iar eu aveam o taietura. Ating oglinda si simt in palma o arsura. Ating cealalta jumatate, dar nu simt nimic. Pun degetu' pe linia care separa jumatatile. Atunci am simtit o arsura cu mult mai puternica decat cea de dinainte. Credeam ca cineva mi-a dat foc si incerc sa iau degetul de pe oglinda, dar nu puteam. Simteam cum sunt inghitit de ea.
Flacarile s-au stins atunci cand am trecut cu totul prin oglinda. Ma aflam intr-o incapere foarte intunecata.
Cautam ca un orb o usa. Cautam in zadar...

Intre ciocan si nicovala

Ciocanul este o bucata de lemn cu un fier la capat, iar nicovala este un fier mai mare. Intre ele este o distanta mare de aer sau doar o mica scanteie. Poate fi comparat asta cu viata?

Este odata...

A fost odata ca niciodata... am uitat, dar era ceva. Parca era vorba de o fata, ca tot timpul e la fel si de un fat- frumos pe cal alb sau poate e vorba de cativa pitici sau o sirena care umbla prin apa sau nu era nimic. Totul ar fi numai un vis care se repeta in fiecare zi. Ai iesi pe strada si ai vedea niste marionete, iar acasa nu ar fi.

Ce inseamna sa iubesti?
De ce?
Cu cine?
Cine?
si din nou de ce?

Intalnire cu diavolul ( IV )

Este a doua zi. Ma imbrac mai incet decat in mod normal si merg incet spre intrarea in pivnita. Ezit, dar totusi intru. Cobor treapta cu treapta fiind atent la orice sunet. Ajung la ultima usa. Apas pe clanta si usa se deschide cu un scartait infiorator.

Inauntru era foarte frig, iar aerul era imbacsit. In fata mea era o biblioteca uriasa, iar langa usa se afla un cuier din lemn. Arata mai mult ca un apartament, dar nu avea decat o camera. Intr-un colt, abia vizibil, se afla un fel de pat. Era format din cateva scanduri puse pe jos cu niste paturi deasupra.

Inaintez pe podeaua subreda spre biblioteca. In ea se aflau carti invelite frumos in piele neagra cu litere argintii pe cotorul gros. Incercam sa iau una, dar nu puteam. Toate cartile erau intr-un fel legate de biblioteca. Cercetez inca o data camera si descopar ceva: o scara. Inima imi batea din ce in ce mai repede. Am coborat scara care duce in alta camera, mai mica si mai dezordonata. In aceasta se afla un birou vechi si un pat. Pe birou am remarcat o fotografie veche cu rama subtire. O femeie slaba si foarte batrana alaturi de un batran, chel cu barba alba, dar mai inalt. Intr-un colt era un baiat cu parul negru, cu o fata trista, dar isteata si ochii negri din care parea sa arunce trasnete. Uitandu-ma la fotografia acelei familii imi trece prin minte un gand: Ei au locuit aici sub noi. Dupa vechimea fotografiei imi dau seama ca sunt morti.

Deschid un sertar al biroului si iau din el un caiet. Il deschid si citesc prima pagina: "Jurnalul unui baiat". Vrand sa citesc si celelalte pagini jurnalul s-a spulberat. In mana am ramas doar cu un munte de cenusa, iar pe masa incepea sa apara un cuvant: "pleaca". Simteam cum cineva imi sufla in ceafa, iar eu inghetasem de frica. Imi spuneam ca voi muri si am inchis ochii, dar din nou vocea imi vorbea:

- Pleaca...

Nemai stand pe ganduri ma intorc si fug pe scari in sus. Nu ma mai opresc decat la mine in camera. Si stand ca o statuie in pat ma intreb un singur lucru:

- Ce a fost aia?

- Imaginatie. zise vocea.

Si simtindu-ma extenuat ma culc...

Intalnire cu diavolul ( III )

Singur acasa. Sunt singur acasa pentru vreo 3 zile. In aceste 3 zile voi incerca sa descopar misterul vocii.
Este prima zi.
Ma gandesc ca astazi sa imi fac curat in camera. Nu prea stiu de unde sa incep asa ca mai bine iau o matura, o carpa si toate cele. Incep cu cartile si caietele de scoala. La caietul de romana ma opresc uluit: pe prima pagina a caietului observ o ruptura, iar pe ruptura, care am gasit-o in cartea de matematica, scria "Dute". O pun in buzunar si trec mai departe. Dupa ce am terminat cu lucrurile de scoala iau o scurta pauza, inainte de a continua de facut curat.
Ma duc inapoi la mine in camera unde se observa mai putina dezordine decat inainte. Acum va trebui sa imi aranjez hainele, ceea ce inseamna ca le voi scoate pe toate si le voi pune inapoi impachetate. Am terminat cu tricourile si trec la camasi, dar din nou ma opresc pentru a observa ca una din camasile mele nu are un nasture. Gasesc nasturele in buzunarul unei alte camasi. Pe nasture scria "in". Incep sa ajung pe un drum asa ca ma gandesc sa termin mai repede cu hainele. Am terminat si cu ele si ma asez obosit pe un scaun si scot nasturele si bucatica de hartie:
- Trebuie sa gasesc mai multe indicii.
- Da trebuie. spuse vocea.
Ma ridic si ma duc la ultimul loc pe care nu l-am curatat: pianul. Dupa parerea mea era destul de curat asa ca incep sa cant. Ajung la ultima nota a melodiei, un si din a treia gama, dar ceva opreste sunetul. Ridic capacul si iau un alt indiciu: o bucata de vata pe care scria chinuit "pivnita."
Deci acolo voi gasi eu niste raspunsuri...

Intalnire cu diavolul ( II )

Eram acasa. Incercam sa-mi aduc aminte ce s-a intamplat ieri seara ca sa pot trece pe hartie.
Ma duc la birou cu cateva coli si un pix in mana. Incep sa scriu, dar pixul nu mai mergea, asa ca ma duc sa-mi iau un creion. Ma asez din nou pe scaun si inchid ochii. Scriu despre seara aceea si despre vocea misterioasa pe care am auzit-o. O voce calda, inspaimantator de calda, care te facea sa te cutremuri din toate incheieturile.
Pe la ora 19.20 imi simt ochii grei, asa ca ma gandesc sa ma culc. Finalizez povestea si o pun bine la mine in dulap sub niste haine.
Ma trezesc brusc din cauza ceasului, dar si din cauza unui vis, acelasi care l-am visat cu cateva seri in urma, o silueta neagra care imi fura umbra. Mananc ceva repede si ma duc sa vad ce imi face povestea. Dau hainele la o parte si iau foile. Aceleasi foi, acum albe cu un singur cuvant scris pe ele: " Nu ". Le caut peste tot, dar fara nici un rezultat:
- Unde au disparut?
- Sunt la mine.
Ma uit in jur cautand pe cel care a vorbit, dar in camera sunt numai eu...

[ Mergand pe strada prviesc cum incet, incet umbra imi dispare ducandu-se la o noua silueta. O silueta neagra, fara chip, cu ochii stralucind in intuneric care dadea o senzatie placuta de caldura.
O senzatie ce te atragea, te facea sa vrei sa o cunosti. Si din nou imi apare in minte aceeasi intrebare, dar acum si cu un raspuns: " Fericirea ". ]

Intalnire cu diavolul ( I )

Ies afara pe strada si observ cum linistea se coboara. O iau la dreapta apoi la stanga si merg pana la capat.Doar cateva case iti aduc aminte unde esti .
Undeva pe la ora 11.45 observ cum felinarele din fata mea se sting lasand o mare de intuneric. Ma gandesc ca este doar o intamplare si incerc sa merg mai departe, dar ceva ma tinea in loc. Intorc capul si observ ca si felinarele din spatele meu sau stins. Acum stau singur cautand un semn de viata. Incerc sa strig, dar nu imi aud vocea asa ca strig din nou si din nou nimic. Ma intreb daca visez si incerc sa imi ating corpul, dar nu am maini:
- Oare exist?
- Da existi.
Brusc lumina apare in felinare luminand strada, iar eu incep sa capat contur. Dar unde este cel cu care am vorbit? Privesc in jur si nu vad decat strada si o pisica ratacita pe sub masini.
Ma uit la ceas si observ ca este 12.01:
- Dar ce am facut atata timp?
- Ai stat aici. vorbi din nou vocea.
- Cine esti?
Si din nou liniste.
Ma intorc si o iau pe acelasi drum spre casa...

Amintirea unei nopti de vara

Te plimbi noaptea pe strazi singur, cu ganduri si amintiri visand la luna. Cutreierand lumea cu gandul iti aduci aminte de prima zi...
Stai si tanjesti dupa minutele pierdute, in timp ce viata merge mai departe.
Visezi ca zbori, sa ajungi la tine, sa te gasesti...
Te trezesti, si visele dispar. Afli ca nu esti acolo unde vrei tu si ca pana acolo mai ai mult de mers, dar unde stai acum e bine si te gandesti sa stai... si stai.
Timpul s-a oprit pentru ca tu sa traiesti momentul alaturi de tine. Nu lasa sa treaca clipele ce poti sa le traiesti cu sufletul, dandu-le inimii sa se bucure.

Soapta

Majoritatea oamenilor considera ca o soapta este un lucru atat de banal incat nu stau sa se gandeasca, dar nimeni nu stie cu adevarat misterele ce se pot afla intr-o simpla soapta. O soapta poate insemna un simbol sau un mod de a vorbi incet sau multe alte lucruri.
Intr-o soapta poti spune lucruri grele sau usoare, poti spune "Te iubesc" sau poti spune "buna", dar ce nu intelegeti este ca si soapta poate spune ceva