Imi este dor de trecut
Imi este atat de dor de timpul petrecut
Imi pare rau de greseala pe care am facut-o
Imi este dor de desenul tau
Imi este dor sa spun din nou la fel
Imi este dor sa simt din nou la fel
Dar ce mai simt acum?
Durerea pierderii trecutului...
Nu, eu sunt un om de sticla spart de atatea mii de ori de sentimente
Sunt innecat in amintiri si secat de ganduri
Sunt un doritor al timpului, vreau ca cineva sa-mi poate da timpul inapoi
Imi doresc cu atata ardoare sa visez din nou un soare, caci prea mult timp a fost o stea
Imi este dor de marea de cuvinte care acum sunt tacere stresanta
Imi este dor de liniste, numai vreau durere
joi
luni
Groapa cu minti
Sapa o groapa
Puneti mintea acolo
Mai sapa o groapa
Uitate in jur
Mai sapa o groapa
Mai ai si vecini
Mai fa o groapa
Invitati rudele
Inca o groapa
Gradina e si a ta
Ultima groapa
Este sfarsitul lumii
Acopera o groapa
Ai primit o viata-n plus
Astupa inco groapa
Trezesteti rudele-napoi
Inca o groapa
Vezi sa nu te-mpiedici
Uite prima groapa
Ia-ti mintea si puneti-o-napoi
Mai faci vreo groapa
Dar numai ingropa ceva
In groapa ta
Vezi sa nu stea altcineva.
Puneti mintea acolo
Mai sapa o groapa
Uitate in jur
Mai sapa o groapa
Mai ai si vecini
Mai fa o groapa
Invitati rudele
Inca o groapa
Gradina e si a ta
Ultima groapa
Este sfarsitul lumii
Acopera o groapa
Ai primit o viata-n plus
Astupa inco groapa
Trezesteti rudele-napoi
Inca o groapa
Vezi sa nu te-mpiedici
Uite prima groapa
Ia-ti mintea si puneti-o-napoi
Mai faci vreo groapa
Dar numai ingropa ceva
In groapa ta
Vezi sa nu stea altcineva.
joi
Ura de a iubi
Tu nu existi,
Dar acum esti chiar aici,
In fata mea,
Iar ochii spun totul
Spun cum am sarit in groapa.
Abia acum iti dai seama
Sau poate nici acuma nu?
Suntem noi doi,
Stam pe apa...
Poate plutim, poate visam,
Dar e numai poate...
Visele nu se implinesc,
Dorintele da
Intrebarile capata un raspuns
Neauzit.
Este tacere
Si numai o liniste cu zbuciumi line.
Sunt adieri ale apei
Sunt adieri ale vantului.
- Haide sa zburam!
Norul sa devina mai usor.
Te iubesc! - sunt vorbe uitate...
Vreau sa-ti arat cerul asa cum e el
Sa-ti dau sa bei doar apa pura
O floare rosie sa-ti ofer
Iar tu in schimb putina ura.
pareri de rau ca nu s-a intamplat
Dar acum esti chiar aici,
In fata mea,
Iar ochii spun totul
Spun cum am sarit in groapa.
Abia acum iti dai seama
Sau poate nici acuma nu?
Suntem noi doi,
Stam pe apa...
Poate plutim, poate visam,
Dar e numai poate...
Visele nu se implinesc,
Dorintele da
Intrebarile capata un raspuns
Neauzit.
Este tacere
Si numai o liniste cu zbuciumi line.
Sunt adieri ale apei
Sunt adieri ale vantului.
- Haide sa zburam!
Norul sa devina mai usor.
Te iubesc! - sunt vorbe uitate...
Vreau sa-ti arat cerul asa cum e el
Sa-ti dau sa bei doar apa pura
O floare rosie sa-ti ofer
Iar tu in schimb putina ura.
pareri de rau ca nu s-a intamplat
miercuri
duminică
Clipa mortii
Clipa mortii... momentul cand omul isi spune ultimele lucruri, momentul pierderii trupului la care a lucrat atat, care s-a uscat de vremea uscata si calda a verii.
Ma plimbam pe strada. Eram atat de singur, dar atat de plin. Imi aduceam aminte fiecare moment din viata mea. Ma reculegeam dupa cruda lupta cu realitatea. Si tot asa mergang pe strazi de unul singur in tricou si pantaloni scurti vad o umbra. O umbra luminoasa care statea sub un copac sub soarele arzator. Era micuta, cu parul aproape blond, tuns scurt si tinut in toate directile vantului. La urechea dreapta ii atarna o suvita de par mumificata. Era simpatic, dar periculos. Oricine pe care nu cunosteam era un pic periculos. Cu fiecare pas pe care-l faceam ma simteam tot mai curios. Pana ce am ajuns in fata lui. Era senin, iar ochii, gura si ochii nu aratau nici un sentiment. Puteam usor sa nu-i dau atentie, dar ochii caprui aveau o sclipire stranie. M-am oprit in fata lui si-l priveam din cap pana in picioare. Ochii lui nu ma cercetau, stateau atintiti in ai mei. Nu am incercat sa vorbesc cu el, doar il priveam. Dupa putin timp masina masina a venit. El nu a urcat in ea, dar eu trebuia. Si totusi n-am urcat, nu am vrut, nici nu ma grabeam, asa ca am ales sa stau. A observat ca nu am luat autobuzul. Probabil nici el. Poate astepta pe cineva, dar nu...
Si-a indreptat picioarele spre o banca. S-a asezat. Ca si cand nu ar fi fost acolo m-am asezat pe banca langa el. Acum imi dau seama de sclipirea ochilor: eram unul si acelasi.
Ma plimbam pe strada. Eram atat de singur, dar atat de plin. Imi aduceam aminte fiecare moment din viata mea. Ma reculegeam dupa cruda lupta cu realitatea. Si tot asa mergang pe strazi de unul singur in tricou si pantaloni scurti vad o umbra. O umbra luminoasa care statea sub un copac sub soarele arzator. Era micuta, cu parul aproape blond, tuns scurt si tinut in toate directile vantului. La urechea dreapta ii atarna o suvita de par mumificata. Era simpatic, dar periculos. Oricine pe care nu cunosteam era un pic periculos. Cu fiecare pas pe care-l faceam ma simteam tot mai curios. Pana ce am ajuns in fata lui. Era senin, iar ochii, gura si ochii nu aratau nici un sentiment. Puteam usor sa nu-i dau atentie, dar ochii caprui aveau o sclipire stranie. M-am oprit in fata lui si-l priveam din cap pana in picioare. Ochii lui nu ma cercetau, stateau atintiti in ai mei. Nu am incercat sa vorbesc cu el, doar il priveam. Dupa putin timp masina masina a venit. El nu a urcat in ea, dar eu trebuia. Si totusi n-am urcat, nu am vrut, nici nu ma grabeam, asa ca am ales sa stau. A observat ca nu am luat autobuzul. Probabil nici el. Poate astepta pe cineva, dar nu...
Si-a indreptat picioarele spre o banca. S-a asezat. Ca si cand nu ar fi fost acolo m-am asezat pe banca langa el. Acum imi dau seama de sclipirea ochilor: eram unul si acelasi.
miercuri
Revenind pe acelasi drum, cretin
Nu cunosc adevarul faptului ca am publicat azi ceva, dar cunosc rolul acestui blog: pentru a fi citit, asa ca am sa public ceva, doar cand ma trazneste vreo idee.
Am revenit pe curentul aerului, in tastele calculatorului, cu ochii in monitor si ochelarii in carte. Multumita vietii ma transform, multumitii voi pentru cine sunt sau pentru ca sunt. Multumitii si slavitil pe asa zisul mare Banal, cretinatatea per centul o suta, viata in adierea pestelui prajit eliminat pe geamul muzicii cu umflatii care vorbesc la telefon.
Spuneti adio clipelor trecute, pentru ca nu va veti mai intalni cu ele.
Spuneti pas cand nu vreti sa treceti mai departe.
Spuneti-va cum lumea sa schimbat, dar numai incercati, va enervati..
obisnuiti-va cu cerul bland sau obisnuiti-va cu lumeam, obisnuiti-va sa nu intrebati pe altcineva caci intrebarea va apartine...
Am revenit pe curentul aerului, in tastele calculatorului, cu ochii in monitor si ochelarii in carte. Multumita vietii ma transform, multumitii voi pentru cine sunt sau pentru ca sunt. Multumitii si slavitil pe asa zisul mare Banal, cretinatatea per centul o suta, viata in adierea pestelui prajit eliminat pe geamul muzicii cu umflatii care vorbesc la telefon.
Spuneti adio clipelor trecute, pentru ca nu va veti mai intalni cu ele.
Spuneti pas cand nu vreti sa treceti mai departe.
Spuneti-va cum lumea sa schimbat, dar numai incercati, va enervati..
obisnuiti-va cu cerul bland sau obisnuiti-va cu lumeam, obisnuiti-va sa nu intrebati pe altcineva caci intrebarea va apartine...
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)