Cine poate?

CINE POATE SA-MI SPUNA UN BANC ATAT DE TARE INCAT SA MA PRAPADESC PE JOS DE RAS?
COMENTATI CU O GLUMA LEGATA DE ORICE, ORICINE. CEL MAI AMUZANT LUCRU CARE VI SA INTAMPLAT... ORICE TE FACE SA RAZI

p.s. Nu va feriti de limbaj obscen.

Povestea mortii. Cele 9 sabii **

Intrand inapoi in casa observ multe alte obiecte care le-am trecut cu vederea prima data. Pe un suport frumos din lemn negru se aflau 9 sabii perfect curate. Pe un alt suport se afla o armura galbena care la prima vedere parea invechita si tocita. In casa mai erau si alte obiecte. Paturile, care eu credeam ca sunt tari erau defapt niste saltele foarte subitiri asezate pe jos.
Devenind curios la vederea sabiilor, am devenit un pic cam neglijent. Am dat cu mana intr-o vaza care era cat pe ce sa se sparga si m-am impiedicat de asa zisul pat. M-am apropiat de sabii si am atins una incercand s-o iau. La atingerea ei le-am doborat pe toate celelalte, creand un zgomot ca un clinchet de tacamuri. Am stat sa ma uit la sabia din mana. Avea teaca rosie cu inscriptii japoneze negre subtiri si un maner de metal cu panza fina la atingere. Le-am luat pe rand si pe celelalte si m-am uitat la ele. Toate erau atat de diferite, desi aveau aceleasi marimi si aceleasi manere. Erau foarte usoare si placute la atingere, dar lama era ca un puf ce taie.
- Cu aceasta sabie poti taia un om, iar acesta sa nu simta nimic..
- Intradevar.
Un om nu prea inalt, cu chelie, cu o figura placuta, dar in acelasi timp severa intra pe usa glisanta. Niste ochi negri care te faceau sa te simti comfortabil pe picioarele tale si o barba alba ca hartia se uitau la mine insistent. Omul era imbracat intr-un chimono visiniu de catifea cu niste semne ciudate desenate subtir prin zona pieptului.
- Esti pregatit pentru antrenament?
Eram total nedumerit. Nu intelegeam ce vroia sa spuna prin antrenament, si mai ales nu stiam cine e.
- Eu sunt Morihei Ueshiba. De azi inainte eu voi veni si voi incerca sa te ghidez spre drumul corect.
Nu puteam spune nimic, eram ca si inghetat in propriul meu corp, in propria mea casa si fata de un strain care pretindea ca imi este invatator.
- Tu ma vei antrena?
- Da. De azi eu iti voi fi sensei pana la sfarsitul vietii mele.
Neincercand sa ma opun in fata necunoscutului am continuat sa merg mai departe.
- Ce ma vei invata?
- Te voi invata calea unui samurai.
- Ma vei invata sa lupt cu sabia?
- Da.
In sfarsit ceva interesant. M-am aprins imediat cand am auzit de lupte cu sabia. Tot ce stiam despre samurai am aflat din filme, de acolo stiu ca sunt maestrii sabiilor, atat lupta cu ele cat si fabricarea lor.
- Cand incepem?
- Chiar acum.
- Ce trebuie sa fac?
Morihei a stat si s-a uitat la mine parca citindu-mi sufletul pe dea-ntregul. Aveam senzatia ca stie mai multe decat stiu eu despre mine.
Dupa un timp de tacere s-a asezat in fata sabiilor daramate, a luat suportul din lemn negru, l-a asezat la locul lui si a inceput sa aseze sabiile una cate una exact asa cum erau inainte sa le fi atins eu. Nu am rezistat mult si l-am intreabat:
- Incepem odata?
In ochi i se citea amuzamentul.
- Am inceput deja.
A inceput? Antrenamentul consta in aranjarea sabiilor care nu stau asa cum trebuie? Oare glumeste pe seama mea?
Dupa ce a aranjat si ultima sabie perfect in locul destinat, a oftat usor, si-a atins usor barba si s-a ridicat in picioare in fata mea...

Povestea mortii. Cele 9 sabii *

Ce e defapt moartea? Eu continui sa cred ca este o poarta, spre o alta, spre o alta, spre o alta...
Am ajuns in a doua poarta, iar aceasta este a doua parte...
Dupa putin timp a intins mana si am simtit ca nu am mai existat.

M-am trezit. Eram pe un pat deosebit de tare. M-am dat jos si m-am uitat in jur, niste usi glisante din hartie ma desparteau de zgomotul de afara. Am cautat niste haine normale in aceea casa, dar singurele lucruri pe care le-am gasit au fost o groaza de chimonouri, fiind singurele haine pe care le puteam pune pe trupul meu si asa inghetat le-am luat fara sa ma gandesc o a doua oara.
In drum spre usa am observat un pic casa, o casa extrem de goala, fara mobilier, fara televizor si fara mobila. Am crezut ca este doar o camera, dar nu era asa, era toata casa. Deci in final am ajuns la usa si deschizand-o ma orbeste o lumina puternica si o priveliste de oameni care se plimbau de colo.
- Aaa, deci va-ti trezit cu bine.
- Poftim?
- A-ti dormit doua zile, 48 de ore fix, iar noi va cautam de mult.
- Cum adica? Nici nu va cunosc.
- Inseamna ca aveti probleme de memorie, ne-am intalnit acu 500 de ani in Romania, mai exact in bucuresti. Numele meu era Alexandru, acum sunt un aparator.
- Aparator... pentru ce?
- Zi de zi avem de-a face cu conflicte, mari sau mici, din oras sau din apropiere. Suntem pe timp de razboi.
- Cu cine porti acest razboi?
- Cu regatul celor 9 sabii.
- Cine este acest regat?
- Doar cel mai puternic regat din tot Orientul.
Dupa alte intrebari despre cum am ajuns aici am realizat ca am murit, iar acum sunt in alt trup, in alta viata, cu alta lume. Acest vechi prieten este doar o intamplare fericita. Am descoperit de asemenea ca eu si cu Alexandru suntem samurai...

Cea dea 7a viata

Astazi povestesc despre viata mea, intamplarea mea.
Cum ar fi sa fi tu acela?

Ieseam de la scoala, chiul in toata regula si noroc in toata regula caci dupa ce am iesit nu s-au mai facut orele celelalte. Aveam un prieten alaturi in drum spre magazin. Si sa vezi ce am luat...nu va ganditi la tampenii, era doar o punga cu bomboane.
Am luat-o un pic pe ocolite sa mai stam de vorba. Am vorbit, dar dintr-o data... un zombie. Nu radeti! Nu-i de gluma!
Cu tricoul patat de sange, cam slabut, un om invarsta cerea ajutor. Toata lumea, adica doar noi, eram, cred... un pic inspaimantati. Omul asta era taiat la gat, de ceva sau de cineva...
Prietenu' meu a sunat la 112, dar nu stiam strada... iesim la strada unde era o banca. Gata era pe drum ambulanta.
Un SINGUR om s-a oprit sa stea sa vada ce s-a intamplat. Restul ziceau doar: " Baieti sunati si voi la 112". Ceilalti se uitau dupa politie. Eu stateam in fata lui si incercam sa vorbesc cu el...
L-am intrebat daca are casa si mi-a raspuns ca da, aratand cu degetu intr-o directie.
L-am rugat sa stranga bine rana ca sa nu mai curga sange, el zicea ca nu poate ca il arde prea tare, ca nu mai poate, ca putea sai fi luat gatul, ca a fost o teava care l-a taiat, ca se astepta si el la un ciubuc, ca mai avea un prieten care a plecat in alta directie, ca pe prietenu ala la lovit in cap, ca vroia o tigara, ca il arde ingrozitor, ca putea sa moara, ca s-a ferit si tot la atins, ca ce l-a atins a fost o oglinda, ca si-ar fi dorit sa nu se fi intamplat, ca i-a dat o femeie o carpa sa-si tina rana stransa...
Au fost.. 5 minute care pareau o eternitate, dar in tot timpul asta ma gandeam ca puteam face altceva. Imediat un alt gand ma napadit... " daca as fi fost eu in locul lui? "

A doua zi mi-am dat seama ca a fost doar o taietura lunga pe gatul acelui om. O taietura neplacuta, dar totusi doar o taietura. In fond cine nu s-a ranit niciodata. M-am gandit ca e acelasi lucru, doar in alt loc. Totusi neplacut.

Nu am mai auzit nimic de la el, numai stiu nimic.
E ca un cosmar ce a devenit realitate in corpul altcuiva

Cifra opt e de cacat, daia am scris-o

Ce viata bah frate...
Imi bag pumnul in tot ce vad, chiar si in viata.
Poate e mai tare ca betonu. Si ce daca?
Poate e moale ca, cacatu'. Si ce daca?
Poate ca e persoana cea mai iubita din viata ta? Si ce daca?
O sa-mi treaca pumnu' prin cel mai fin strat de beton cu fata iubitului meu cacat.
Si ce daca? Pai... priveste...
Viata nu e roz, pumnu' meu e.. rosu defapt. Lumea e... Iubitele tale clipe le destram cu o singura lovitura... Toata finetea se duce in ... capu tau si te acapareaza cu nervi.

Hai sa fim seriosi... viata e doar un cacat cu miros frumos.