vineri

Pauza in timp

Uite pixul alb care se baţaie pe caietul cu patratele
Acum e singur,
Inainte era in mana mea si se invartea in sus,
Si in jos.

De ce aceasta pauza de atata timp in timp?
Ca sa ma gandesc la unele chestii care ma bantuie,
Inca si-acum.

Sunt numai cu mintea acolo,
In acel loc,
Acel loc atat de misterios
Si tainic.

Chiar si soapta poate sa distruga acel mic univers
Paralel cu asta-n care sunt,
Inca si-acum.

Acum vroiam sa plang,
Sa duc dorul mai departe,
Mai departe de gandul omului,
Care inca si-acum
Mai este.

Dar oare are gandul pe care il am si eu acum?
Poate ca da...
Dar la fel de bine se poate ca nu...
Se poate ca eu sa cred ceva,
Iar ea cu totul altceva.

Chiar daca au existat acele momente placute
Si lipsite de ceilalti,
Sa stiu si eu un adevar,
Adevarul ca inca traiesc,
Ca si tu traiesti,
Ca nu am visat
Si ca este adevarat,
Cu totul pe deplin.