Povestea mortii. Cele 9 sabii *

Ce e defapt moartea? Eu continui sa cred ca este o poarta, spre o alta, spre o alta, spre o alta...
Am ajuns in a doua poarta, iar aceasta este a doua parte...
Dupa putin timp a intins mana si am simtit ca nu am mai existat.

M-am trezit. Eram pe un pat deosebit de tare. M-am dat jos si m-am uitat in jur, niste usi glisante din hartie ma desparteau de zgomotul de afara. Am cautat niste haine normale in aceea casa, dar singurele lucruri pe care le-am gasit au fost o groaza de chimonouri, fiind singurele haine pe care le puteam pune pe trupul meu si asa inghetat le-am luat fara sa ma gandesc o a doua oara.
In drum spre usa am observat un pic casa, o casa extrem de goala, fara mobilier, fara televizor si fara mobila. Am crezut ca este doar o camera, dar nu era asa, era toata casa. Deci in final am ajuns la usa si deschizand-o ma orbeste o lumina puternica si o priveliste de oameni care se plimbau de colo.
- Aaa, deci va-ti trezit cu bine.
- Poftim?
- A-ti dormit doua zile, 48 de ore fix, iar noi va cautam de mult.
- Cum adica? Nici nu va cunosc.
- Inseamna ca aveti probleme de memorie, ne-am intalnit acu 500 de ani in Romania, mai exact in bucuresti. Numele meu era Alexandru, acum sunt un aparator.
- Aparator... pentru ce?
- Zi de zi avem de-a face cu conflicte, mari sau mici, din oras sau din apropiere. Suntem pe timp de razboi.
- Cu cine porti acest razboi?
- Cu regatul celor 9 sabii.
- Cine este acest regat?
- Doar cel mai puternic regat din tot Orientul.
Dupa alte intrebari despre cum am ajuns aici am realizat ca am murit, iar acum sunt in alt trup, in alta viata, cu alta lume. Acest vechi prieten este doar o intamplare fericita. Am descoperit de asemenea ca eu si cu Alexandru suntem samurai...