Rabdare mie.

Uite cum incep sa cred ca innebunesc si cum innebunesc din increderea asta imaginara. Astept si astept... o stea sa-mi pice la picioare, nisipul sa-mi intre ochi, valul sa ma bage la fund, sa fiu inca o data singur acasa, sa mai ies din nou pe afara, sa ma dau in acelasi leagan, sa te vad, sa ajung unde inca sper si apoi sa mor. Daia zic rabdare, toate le vei avea cu timpul. Aproape toate, pentru ca nu sti ce te asteapta in viitor, poate e unu chiar acum dupa colt sa-ti dea un bobarnac, poate vei cadea si din greseala vei spune pardon, mai sti. Oricum toate astea trebuie facute cu " putintica rabdare ". Foarte simplu, nu ? Dar stati asa ca simplitatea are multe cai intunecate.
Toc cioc, cine o fi?
Toc cioc, cine e?
Toc cioc, mai e cine era?
Toc cioc, ma mai esti?
Toc cioc, unde naiba esti?
Toc cioc toc
Toc cioc
Cucuriguuu!!! Trezirea !!!
Numai visa cu capul intins pe tastatura, dute frumos si culcate in patut, cu capu pe perna. Umezeala urmata de tristete, dimineata si apoi din nou seara, acelasi ciclu. Al naibii mah, nu vrea sa se schimbe. E incapatanat.