Drum catre Dumnezeu 2

Pe timpul acelei zile m-am gandit cum sa fac sa explorez straduta. Aparea seara, iar dimineata nu mai era. Fiind intuneric cand ea aparea am vrut s-o uit, dar din nou aceeasi curiozitate ma impingea spre ea. Am mai pierdut timpul pregatindu-ma. Acum ceasul arata 20.oo si eu imi aranjez si ultimele detalii. Picioarele ma conduceau. Am ajuns in fata strazii. Am facut un pas si m-am oprit. Totul se schimbase brusc, casele disparusera si celelalte strazi la fel, eram doar eu pe un drum de piatra in care imprejurimile erau campuri galbene, uscate.
Am vrut sa ma intorc, dar nu stiam cum. Singura directie in care puteam sa merg era in fata. Am mers ceva vreme, aici campurile numai erau galbene, ci rosii. Ne vrand sa mai intorc capul, sa ma uit sa vad cu atentie ce s-a intamplat, inaintez. In fata mea era ceva. Un fel de statuie de piatra care reprezenta o batrana. Ne stand sa ma mai intreb, continui sa merg pe alee.
Acum din rosu erau verzi si din nou batrana...
- Ajutor!
Mirat, ma uit in jur sa vad cine a vorbit.
- Ajuta-ma! vorbi din nou.
In jurul meu nu era nimeni, doar statuia de piatra ar fi putut vorbi. Dar cum? Ma apropii de ea. Nu intelegeam.
-Ajuta-ma!
Eram sigur ca din statuie s-a auzit. Ating piatra cu palma in cautarea unui indiciu. Era calda, chiar fierbinte. Ma dau speriat in spate. Statuia parca se evapora, din ea curgand siroaie de apa...