Nu stiam cat timp am stat acolo, dar stiam ca nu sunt singur. Auzisem voci care vorbeau intre ele. Am urmat vocile si am ajuns intr-un loc care parea ca este un lac. Din acel lac se auzeau vocile, asa ca am pasit in el. Dintr-o data simt aceeasi caldura in corp si simt cum din nou sunt atras in ceva. Usor, usor raman fara aer si ma zbat sa ies la suprafata, dar ma duceam mai in adanc. Cand am ramas fara aer m-am trezit intr- o noua incapere.
Aceasta era luminata si puteam vedea nisipul care ma inconjura. In fata erau niste palmieri. Ma grabesc sa ajung la ei, dar pana acolo era mult de strabatut, iar eu ma simteam obosit. Inchid ochii si adorm. Dupa un somn bine meritat, deschid ochii, dar nu vad nimic. Eram blocat din nou in aceeasi incapere intunecata. De aceasta data numai auzeam vocile, dar in schimb simteam un miros placut de gogosi calde. Ma indrept in aceea directie si dupa cativa pasi vad o casuta care scotea aburi. Am batut la usa, dar nu mi-a raspuns nimeni asa ca intru in casa.
Casa semana foarte bine cu pivnita mea, doar ca avea si bucatarie, unde pe pervaz erau puse la racit niste gogosi. Mananc cateva si dupa caut scarita care ducea in camera de jos. O gasesc si cobor. Pe birou era aceeasi fotografie cu rama subtire.
Deschid sertarul si iau caietul care eu credeam ca e cenusa. Il deschid. Pe prima pagina erau aceleasi cuvinte: "Jurnalul unui baiat". Temandu-ma sa nu se spulbere intorc pagina cu grija.
Pe a doua pagina erau scrise doar cateva cuvinte alaturi de niste desene. Scria : " sa nu te intorci inapoi, ci sa mergi tot inainte ", iar desenele reprezentau un om. Ma uit mai de aproape si imi dau seama ca era chiar baiatul din fotografia de pe birou strabatand un desert. Trecand la pagina urmatoare caietul se transforma in cenusa.
Intelegand mesajul ies din casa si urmez nisipul...
duminică
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
1 cuvinte:
Trimiteți un comentariu