Scriind pe o bucatica de lemn

Stateam cu picioarele incrucisate pe jos si incercam sa imi aduc aminte. In mana aveam o bucata mica de lemn rupta dintr- o scara. Incercam sa scriu pe ea ceva, fara nici o unealta de scris, care sa imi aduca aminte de copilarie. Acea copilarie pe care o uram, dar in acelasi timp imi era draga si atat de dornic sa o retraiesc. Eram atat de mic, iar acum...
Imi aduc aminte de prima carte citita, dar neinteleasa. Cu timpul mi-am schimbat parerea despre viata, familie, prieteni si regret. Am fost atat de orb...
Pana acum nu am reusit decat sa las scara fara o treapta. Credeam ca o sa se supere cineva, dar eu sunt singur aici si asa voi fi pana ce am sa iert. Va trebui sa iert lucrurile pe care nu le-am spus, iar lucrurile pe care le-am spus iertate de ceilalti. Acei ceilalti pe care eu am incercat sa-i supar sau chiar am reusit. Pentru ei le spun: " Iarta-ma "
In aceasta conversatie cu mine am reusit sa pun primele cuvinte pe lemn: mori ca sa te nasti.
Ma uitam la scris, era atat de mic si de inghesuit...