Lacrima din trecut

Deci este o fata, o fata care plange. O singura lacrima o da de gol, dar e din trecut, nu e aproape de ochi cea ce inseamna ca a plans cu putin timp inainte, ramandui lacrima inca pe fata.
- De ce plangea?
- Ce simtea, ce avea in suflet?
- Pentru cine?
- Se gandea la ceva, cineva?
Poate ii parea rau de trecut, poate a gresit cu ceva, poate asa se descarca, plangand...
Probabil sufletul ei regreta. Regreta ce a spus, ce a facut sau poate ce a ascultat, ce nu trebuia sa auda tocmai ea. Unele lucruri nu trebuie sa le stii.
Oare era un baiat sau doar o prietena cu care s-a certat?
Sigur se gandea la ceva.
Daca era baiat, probabil ca era, probabil el a parasit-o... Ce cuvant, 'parasit-o' . E un cuvant ce ar trebui sa insemne despartirea dintre doi oameni. Chiar e, chiar se intampla; dar de ce acceptam? De ce stam si ne plangem de mila? De ce nu mergem mai departe?
Ar trebui sa uitam si sa ne bucuram ca au fost macar cateva clipe, oricat de putin ar fi, oricat de mult, nu trebuie sa fie ceva trist. Oricum daca nu te parasea el atunci o faceai tu, nu acum, dar mai tarziu dupa ce crezi ca a trecut destul, dupa ce crezi ca ai gasit pe altcineva, dupa ce te-ai plictisit.

Din floare-n floare...