Om pentru o zi

O furnica. Asta eram eu inainte sa ma intalnesc cu El. La El m- am plans cand am dat de greu si iata ca m-a ajutat si de aceasta data. Din furnica am devenit om. Era ciudat sa fiu ata de inalt, dar chiar eram. Aveam doar 2 picioare, 2 maini, 2 ochi, o gura si restul numai stiam ce sunt. Imi lipseau antenele si cateva picioare. De umblat tot mai puteam sa umblu, dar mai greu. Am cazut de cateva ori si m-am ridicat ajutandu-ma de maini. In fata mea era ceva care imi bloca calea. Scria " impingeti", si asa am descoperit un nou rol al bratelor.
Era un spatiu mare cu multe gauri si aceleasi lucruri care iti blocau calea. Pe acestea numai scria nimic, dar aveau in plus un fel de creanga, indoita si rece. Pun mana pe ea si creanga se duce in jos, iar usa se deschide. Nu era la fel, era mai mic si nu avea decat o singura gaura. Suparat pe cea ce vad ma intorc si merg mai departe. Ma opresc intr-o sala uriasa, cu gauri foarte mari, alba cu un fel de trunchiuri de copaci, tot albi. In fata mea se afla o vale foarte abrupta. O iau cu grija in jos si ajung in aceeasi sala, dar la nivelul pamantului. " parter " scria pe un perete.
Undeva in spatele meu era un caine alb cu blana, mai multa in jurul gatului si cu niste dimensiuni mai mari. O iau la fuga speriat si ies afara. Afara era mai ciudata decat inauntru.
Un fel de cutii de chibrituri, cu alte forme, mergeau singure pe poteci aranjate cu piatra. Apropiindu-ma sa le vad mai de aproape, una din ele, mai mare si cu niste lumini orbitoare in ea, scoate un sunet strident si vine repede spre mine [...]
Si uite asa, ca si stramosii mei, imi termin viata calcat in picioare din vina curiozitatii.