Un om al strazii

Ma plimbam pe strada, strada de la Iancului, aia unde e si statia lu 335 si 330. Mergeam, priveam blocurile si drumul de sub picioare. Ma gandeam, cugetam.
Am ridicat pentru o perioada scurta de timp, capul, sa ma uit la oameni. Aceeasi oameni. Aceleasi fete necunoscute. Un lucru era special, o alta fata, un alt om. Statea pe banca. Avea parul alb, din cauza batranetii, ochii inchisi la culoare. Statea aplecat, concentranduse asupra unui lucru. M-am dus si m-am asezat cu grija pe banca din fata lui. Nu m-a observat, se concentra asupra aceluiasi lucru. In mainile groase, uscate avea o haina, in mana dreapta un ac, iar in stanga ata. Incerca sa isi coase o haina, probabil gasita. Afara era frig, dar el nu tremura, statea si cusea. Nu ii pasa de ceilalti, de parerile lor, de jignirile pe care i le spuneau plini de scarba. Era doar el, acul, ata si haina.
Se oprise. Nu a mai bagat acul in haina. Am plecat.


" Nu statea pe jos sa cerseasca, nu canta prin metrou, statea pe o banca. Era o ocupatie ca a oricarui om. Era diferit doar din cauza hainelor pe care le purta, a trupului neingrijit. "