Eram acasa. Incercam sa-mi aduc aminte ce s-a intamplat ieri seara ca sa pot trece pe hartie.
Ma duc la birou cu cateva coli si un pix in mana. Incep sa scriu, dar pixul nu mai mergea, asa ca ma duc sa-mi iau un creion. Ma asez din nou pe scaun si inchid ochii. Scriu despre seara aceea si despre vocea misterioasa pe care am auzit-o. O voce calda, inspaimantator de calda, care te facea sa te cutremuri din toate incheieturile.
Pe la ora 19.20 imi simt ochii grei, asa ca ma gandesc sa ma culc. Finalizez povestea si o pun bine la mine in dulap sub niste haine.
Ma trezesc brusc din cauza ceasului, dar si din cauza unui vis, acelasi care l-am visat cu cateva seri in urma, o silueta neagra care imi fura umbra. Mananc ceva repede si ma duc sa vad ce imi face povestea. Dau hainele la o parte si iau foile. Aceleasi foi, acum albe cu un singur cuvant scris pe ele: " Nu ". Le caut peste tot, dar fara nici un rezultat:
- Unde au disparut?
- Sunt la mine.
Ma uit in jur cautand pe cel care a vorbit, dar in camera sunt numai eu...
miercuri
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
1 cuvinte:
"Nu"
Nu cauta pentru ca nu vei gasi,
Nu crede si astfel nu te vei amagi,
Nu minti pentru ca nu vi fi crezut,
Doar asteapta si vei vedea ca eram aici de mult...
( e o poezie mai veche de a mea..:)).. originalu era cu Doar iubeste... si nu vei fi pierdut :)) ... da nu mergea la ce ai tu in text.. :)) asa ca am retusat :P )
Trimiteți un comentariu