marți
Tu
Soarele era sus, afara era cald, iar eu stateam in camaruta mea plina de praful amintirilor trecute. Astazi nu vroiam sa ies afara, nu vroiam sa merg la scoala, nu vroiam sa ma bata cineva la cap, nu vroiam. Vroiam sa fiu numai eu, singur vroiam sa descopar, sa ma lamuresc, sa aflu tainele vietii. Viata care iti da peste nas cand esti aproape de adevar, te face sa cazi, sa cazi jos de tot, iar tu ingenunchiezi in fata e, nu te opui, nu vrei sau poate e mai bine asa. Sa stai si sa sluzesti ceva ce nu sti ca exista, ceva care nimeni n-a descoperit, nimeni nu a aflat intradevar ce e, de ce sau cum. Traim, dar nu ne intrebam de ce sau pentru ce. Mergem pe acelasi drum secat de apa de catre trecut. Trecut la care nu ai stat sa-ti amintesti ceva, cava ce toti credeau ca e frumos, dar pentru tine e nimic, acelasi nimic de demult, iar demultul care abia ti-l amintesti a fost acolo, cu tine. Tu iai dat cu piciorul si ai plecat, ai plecat pe poteca gresita, aceea care te va duce in locul pe care doar crezi ca vrei. Acum iti aduci aminte si de celalalt drum, drum care atunci nici nu-l vedeai si acum cu parere de rau incerci sa te intorci, sa schimbi ce ai gresit, dar in spatele tau au disparut urmele lasate de tine. Acum, din nou, urmezi visul care crezi ca nu-ti apartine, dar e acolo undeva, ratacit printre munti, innecat in mare sau doar abandonat de tine. De tine, cel cu vise mari, indraznete, dar nu reale. Ai vrut sa ai, sa ai ceva special, dar tu ai dat ceva? Doar vroiai, vroiai un simplu " buna", un si mai simplu zambet, dar din nou iti zic ca nu ai dat nimic. Nimeni nu-ti da daca tu nu dai. Tu trebuie sa dai ceva ca apoi sa primesti altceva, altceva decat iti doresti. Stiu, lumea nu e corecta, viata doar ia, dar tu, tu esti corect cu tine, cu ceilalti sau cu viata? Viata se crede atotputernica, tu la fel, plus cu plus nu merge, trebuie sa lasi, sa lasi de la tine si apoi sa astepti, astepti... Ai asteptat destul, te-ai plictisit si te-ai amagit ca poate maine. Atrecut si maine, maine care-l intelegi ca ziua urmatoare, dar nu te-ai gandit ca poate viata nu vrea si n-o sa-ti dea. Tu mergi pe drumul tau, nu intoarce capul, nu privi inapoi, nu te opri, doar mergi...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 cuvinte:
Tainele vietii? Nu le vom afla, cred. In fiecare zi a vietii noastre se intampla ceva care darama toata teoria de pana atunci, mai apare o piesa care transforma tabloul din imaginatia noastra. Cine crede in Dumnezeu cunoaste esenta vietii, nu intotdeuna acceptam usor cursul ei, ne razvratim de cele mai multe ori, in final insa ne resemnam.
Tu ce astepti? Ce-ti doresti?
Trimiteți un comentariu