Momente

Cateaodata am momente in care nu am chef de nimic, doar sa stau si sa nu fac aproape nimic. Or fi momente triste in care imi aduc aminte de intamplari, or fi momente prea fericite incat nu-mi mai vine sa fac nimic. Eu unul inclin sa cred ca de cele mai multe ori sunt intamplari triste care acum vin potop in gandurile mele, iar gandurile mele erau asa de banale. Nu ma gandeam la ceva anume, pur si simplu pluteam in seninatatea vietii si visam. Eram intr-o stare de gheata, corpul imi era cald, dar inauntru eram rece ca o statuie, nu ma puteam misca. Era ca si cand sufletul meu a plecat, iar trupul a ramas sa se miste in voia vantului.
Iar apoi, brusc, cineva pune lumina. O lumina orbitoare, dar care ma trezit si m-a readus unde eram, intamplarile. Intamplari triste la care nu-mi placea sa ma gandesc, dar trebuia. Trebuia sa-mi dau seama ca am gresit. Trebuia sa-mi cer scuze. Dar oare avea un efect? Nu cred, dar eu trebuia sa-mi cer scuze, macar sa ma iert eu pe mine si apoi poate cu timpul ma iarta si celalalt.
A trecut timpul, timpul zboara pe langa tine fara sa te astepte, iar tu ori il prinzi ori nu. E alegerea ta pe care trebuie s-o faci singur, neinfluentat de nimeni.
Si iar sar de la subiect. Dar ce as mai putea spune? Un simplu Iartama nu stiu daca e indeajuns, dar chiar imi pare rau.