Monotonia chiorilor

Multi oameni sunt chiori. Nu in sensul ca nu vad cu un ochi sau sunt aproape orbi, in sensul ca nu vad lucrurile marunte din jurul lor, nu vad decat ceea ce vor sau ceea ce lea fost introdus in minte de cineva, ceva.
Lume! Uitativa in jur, uitativa la tot ce va inconjuara. Nu mai fiti asa inchisi la minte, nu va mai uitati la televizor, la stiri, in ziare. Punetiva mainile pe o carte si o cititi. Nu va lasati influentati de tot ce auziti. In final totul are un rost.
Precum invatatul, cititul, privitul si chiar observatul. Nu inveti pentru moment, inveti pentru tine. Citesti pentru a pune ceva in mintea oricum goala.
Priviti! Priviti pe cer soarele, observatil si ganditiva la el. Ganditiva ca la un semn, ganditiva ca ne vegheaza, ganditi macar ceva. Observati oamenii, cititii si invatatii. Obiceiurile lor, infatisarea, tot. Nu-i uita pe ei pentru ca ai sa te sperii cand ai sa te uiti in oglinda. Ai sa spui ca e un poster, nu ai sa te recunosti pe insasi Tu, Acela si chiar totul. Tu esti ca un complex, tu cu gandurile si amintirele tale poti fi mai presus decat ceilalti, dar nu-i domina. Lasai sa se considera liberi, lasai in libertatea lor, lasai sa traiasca fara tine si fara ceva. Tu sa-ti urmezi calea si sa privesti, sa-i privesti cum se duc orbeste spre bucata de pamant care nu are nimic, decat ca e un spatiu gol intre. Lasai sa moara de curiozitate, de foame, de setea unor amintiri, a unor ganduri mai frumoase, a unor alte locuri. Privestei cum se duc...