Prima lupta

Eram azi in starea de dupa o alta. Ca si curatenia dupa o petrecere, singur te chinui desi n-ai fost singur in ziua petrecerii. Ce mai conteaza, acum te reculegi. Te repui si te ordonezi in minte. Gandurile le pui in sertare, visele la locul lor ascuns, iar celelalte amintiri le rascolesti incercand sa scapi de ele, tocmai prin intermediul gandului. Afara era asa frumos, era cam rece, dar era totusi frumos. Acelasi peisaj din curte, aceiasi vecini, nimic anormal. Eram doar eu, in camaruta mea simpatica si atat de obisnuita. Imi placea, pentru mine era ceva special, e ca un obiect de pret pe care il primesti de la cineva important tie. Ce facea camera mea speciala in punctul altcuiva in afara de mine? Poate ca e destul de ciudata, poate ca in ea stau eu, poate ca nici nu e speciala, poate e doar o camera obisnuita in care traieste un simplu om. Un om ale caror limite ale imaginatiei trec de fereastra camerei. Capetele liniilor mintii mele nu se vad, sunt undeva departe, sunt pierdut in neant. M-am ratacit in starea de altadata pe care o rapuneam cu o lovitura scurta, iar ea pleca si nu se mai intorcea. Acum numai e asa, acum trebuie sa astept mult ca sa pot da o singura lovitura, lovitura slaba care nu rapune amintirea, continua sa ma framante, sa nu ma lase in pace, sa imi tot dea tarcoale, sa ma inconjoare si cu timpul sa ma doboare, dar nu. Eu nu voi lasa ca ceva sa ma domine, fie ca e inteligenta, fie ca e prostia, nu trebuie sa las pe cineva sau ceva sa ma domine, nu vreau sa ma consider ca intr-o cusca in care sunt hranit regulat si scos afara regulat si tot regulat invatat cate ceva. Vreau sa zbor, sa ma pierd in bolta cereasca, sa fiu mai liber ca pasarea, sa traiesc din darnicia si bunatatea unor oameni care imi vor pune niste firmituri de paine la pervaz, iar eu usor, usor sa cobor, sa mananc si sa plec din nou in calatoria cea mai lunga, cea mai plina de pericole, necunoscutul drum mai departe.
Nu, gata ! Nu ma mai las dominat de minte, ma voi lupta cu ea, o voi domesticii si o voi folosi, caci fara ea nu pot face nimic. Acesta este o lupta pe care trebuie s-o port singur. Aceasta lupta va deveni razboi, iar acest razboi voi deveni inapoi eu.