Iarasi Tu

Esti chiar Tu din nou? Nu, doar o umila amintire a Ei.
Si acum sunt pe strazi ca si atunci, unde aceeasi banca goala ne astepta, cu suruburile in fier si lemn, iar pe lemn: " Primaria sectorului 2 "; aceleasi pietre puse in asa fel incat sa formeze cele 3 usi, aceeasi copaci, acelasi peisaj care mi se parea special inca de dinainte sa te cunosc. Aceleasi strazi ca si acum aveau ceva special, acel special erau chiar Tu. Strada pe care acum inca locuiesc era speciala inca de dinainte sa realizez ca sunt pe ea. Cainii fara fete scoteau aceleasi sunete ca si acum, stranii. Leaganul care atunci nu era e mai special, acum il vad si eu. Copacii ale caror radacini ieseau din pamant in scopul de a te impiedica si a cadea "fix" in praf, unde iti aduceai din nou aminte cine erai. Toate acestea erau peisajul, iar fara tine acolo nici nu-l mai vad. Erai singura care credeam ca intelege, erai totul, dar doar un tot, nimic mai mult.
Stelele seamana, de aceea spun ca steaua pe care am vazut-o candva la mare, intr-o noapte, unde pe nisip, aproape de apa, cea mai luminoasa stea, amplificata de valuri, era aceeasi pe care am vazut-o noi doi, doua personaje de poveste [...]

Eu sunt eu, Tu esti tu, impreuna ne creem pe noi. Acum, aici sunt numai eu, eu m-am schimbat, tu la fel, fiecare vrea pe drumul lui, insa un singur lucru a ramas... peisajul si insasi noi.