Drum catre Dumnezeu 4

N-am mers mult si dupa spusele batranei am intalnit o casa. Era o casa mica cu un singur etaj, cu 2 ferestre, o usa neagra si un acoperis rosu. M-am dus la casa si am batut la usa. Imediat din interior s-a auzit un bocanit si apoi usa data de perete. Cel care a deschis usa era barbat. Era inalt, parul castaniu, ochi albastri si fata alba fara nici un zambet, era ciudat.
- Buna ziua ! am spus eu uitandu-ma fix in ochii lui.
Ma cercetau din cap pana in picioare si apoi vorbi si el:
- Ce doresti?
- Ma trimis cineva la casa asta.
- Serios?
- Da. Am venit sa-ti dau apa asta.
Ochii barbatului devenisera mari, plini de uimire. Mi-a spus sa intru repede in casa, apoi a inchis usa. Mi-a adus un scaun pe care sa stau, iar apoi s-a asezat pe un fotoliu plin de praf. Cu mana pe barba incepu sa vorbeasca:
- Cum de sti de ea?
- Cine?
- De apa, de statuie.
- Mergeam pe alee si am vazut statuia, am atins-o si ea sa facut apa. Mi-a vorbit, mi-a spus sa vin aici si s-o aduc si pe ea. Atat.
Cazu din nou pe ganduri. Am stat si m-am uitat la el, era inspaimantat.
- Deci tu esti.
- Ce sa fiu?
- Acela!
- Poftim?
- Avem o legenda care spune ca numai un singur om poate sa aduca statuia in starea care e acum. Tu esti Acela. Cel care a transformat statuia in apa.
Eram uimit, nu intelegeam nimic.