Visator cu blonde plete

M-am trezit pe la ora 8 si ceva. Meditatoru de mate venea cam pe la 10, deci trebuia sa imi fac drum spre trezire ( nu ca ar fi fost prima oara cand ma prindea dormind ) . Ce drum lung... e 9 si inca ceva, abia acum m-am dat jos din pat, inca visand la o alta vacanta. Vacanta de vara, cea mai calduroasa vacanta, singura si placuta. 3 luni fara scoala, fara teme, fara certuri ca de ce ai lipsit la ora cutare, fara " scrie ca te pedepsesc ", fara pete de marcar pe desene, fara osama ( am lasat pixurile, acum pline de praf ), fara prietenii tai de care te-ai rupt din cauza liceului, fara alte responsabilitati, fara ora de trezire si de culcare, pe scurt: fara lesa. Intr-o vacanta de vara, singur, afara, la 40 de grade unde asfaltul este moale, iar tu cufundat in el cu vise, visul la trecut, cel mai frumos. Visul la prezent, atat de banal, si cel spre viitor. Acela care te ingrozeste, te sperie, vrei sa ramai asa, un copil.
Si totusi, din departare se vede ceva, o umbra, o speranta, un chip care se apropie. Cand ajunge la tine incerci sa te ridici, sa il privesti, poate chiar sa-l atingi.
A fost aproape, atat de aproape, mai aveai un pic, atat de putin.
Ai ramas in tacere, in liniste, iar meditatorul n-a venit. Un singur lucru te despartea de acel vis... 101 zile si constiinta.