- Astazi draga domule v-as putea oferi putin din specialitatea casei, doar asa... sa-i prindeti gustu.
- Mah, tu nu pricepi?
- Draga domule... nu, nu pricep.
- Am spus: As dori sa ma uimiti; acum adaug: Lovitima cu cea mai buna delicatese pe care o aveti la indemana bucatarului tau.
- Domule... daca nu sunt prea nesabuit sa va spun ca nu am inteles nimic din ceea ce ati spus as fi prea lipsit de obraz?
- Nu mah, spune.
- Nu am inteles ce mi-ati spus.
- Am spus: as dori sa ma uimiti; totodata am mai si adaugat ceva : lovitima cu cea mai buna delicatese pe care o aveti la mana bucatarului. Acum ai inteles?
- Imi pare rau... dar nu.
- Mah... casca urechile, mintea si beleste ochii aici, ca e ultima oara cand iti mai repet asta; adumi ce vrei.
- Bine domule, cat ati clipi, va aduc ceea ce mi-ati cerut.
Peste vreo... 5 clipituri:
- Poftiti comanda. Pofta buna !
- Alooo?
- Da?
- Am spus sa ma uimiti.
- Da domnule, aveti dreptate.
- ...
- V-am adus exact ceea ce mi-ati cerut. Altceva mai doriti?
- Altceva mai aveti?
- Da bineinteles.
- Precum?
- Precum o alte tavi pline cu diverse. Daca doriti va pot aduce un tort de fericire sau daca nu, v-as putea oferi o ceasca amara de tristete.
- Zahar aveti?
- Desigur.
- Un plic atunci.
- Imediat.
Pleca chelnerul. Dupa 25 de minute...
joi
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 cuvinte:
Trimiteți un comentariu