Imperfectiunile omenesti

" Dumnezeu ne-a creat imperfecti pentru a tinde spre perfectiune ". Dumnezeu ne-a creat pe noi pentru a tinde spre perfectiunea pe care doar o visam, iar acel vis nu este perfect. Corpul uman are caracteristicile lui liniare, este doar necesitate, este doar strictul necesar, nimic mai mult. Avem maini, picioare, ochi etc. sunt corpurile noastre lipsite de alte chitchuri. Folosim trupul si mintea asa cum vrem si cum putem, tindem incet spre perfectiune. Dar oare perfectiune inseamna sa atingem scopul nostru? Perfectiunea nu exista, deci nu poti nici s-o definesti. Trupul este o masca, iar mintea este adevaratul eu. In aceasta masca iti poti exprima sentimente, ganduri sau ce vrei, sub masca numai poti ascunde nimic, exista chiar si un punct vulnerabil prin care poti ajunge la ea, ochii. Ochii sunt cei care te dau de gol atunci cand minti, ochii spun mai mult de cuvinte, ochii vad ceea ce mintea nici nu-si poate inchipui. Mintea doar preia, asculta si da mai departe. Masca de prostie, de ironie, de rusine, de uratenie, de frumusete, de ura, de sinceritatea, de intelepciune, mastile care sunt doar masti, ele nu inseamna decat aspectul, sub masca poti efi xact invers sau exact la fel. Este omul, creatura neinteleasa de oameni nici pana in varful ochilor.
In adanc se afla adevarul, nu ascundeti adevarul, aratati celor care vor, oricare ar fi el, oricare ar fi ea. Nu va mai ascundeti sub masca, haideti sa iesim cu totii la iveala, ca fluturii. Sa iesim odata cu vara, sa iesim afara si sa aratam oricui. Haideti sa ne recream si sa fim cei care eram inainte, sa nu mai ascundem dragostea aproapelui in aceasta masca, fiindca o s-o uitati. Cu timpul ai sa uiti ca ai trait sub masca si atunci cand ai sa ti-o dai jos ai sa vezi ca au cazut cele din masca, iar masca va ramane doar o masca. Tu vei ramane tot tu in privirea celorlalti, iar in a ta... nici nu vei mai exista.