Minte cu aripi

Azi este ziua in care pasarile cerului au zburat ceva mai jos, aproape de pamant. Le-am auzit si nu eram singurul. Putea vorbi cu ele, iar eu le hraneam. El intorcea capul si le spunea cate ceva, iar eu le aruncam celuloza. Bucatele mici de hartii aruncate printre gratiile geamului care era deschis. Se auzea cum imi cereau mancare. Strigau la noi, cereau ajutor.
Afara ploua. Era o ploaie de vara in primavara. Nu era foarte frig, iar vantul nu batea des, era o vreme destul de placuta.
Dar de ce au coborat din caminul lor si au venit asa de aproape de oameni, fiinte care distrug lumea si tot ce traieste in ea?
Aceasta este intrebarea pe care v-o pun voua, care mi-o pun si mie incercand sa gasesc un raspuns.